În inima tradiției ortodoxe stă principiul iertării și reconcilierii. Fiecare dintre noi este propus a fi un refugiu al harului divin, și, de aceea, rugăciunea pentru iertare nu este doar o simplă invocație, ci o recunoaștere profundă a slăbiciunii omenești și a nevoii noastre de a fi în comuniune cu Dumnezeu.

Iertarea este un dar divin, dar și o necesitate umană. Prin actul iertării, noi eliberăm și suntem eliberați. În Biserica Ortodoxă, rugăciunea pentru iertare este un punct central, care ne ajută să ne apropriem de Dumnezeu și să ne purificăm sufletul.

Rugăciunea:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, privește la mine, păcătosul și nevrednicul. Îți recunosc greșelile, gândurile negre, cuvintele și faptele mele nepotrivite. Mă încredințez milostivirii Tale infinite și Te rog să mă curățești, să mă speli de toată vina și să-mi reînnoiești inima. Învață-mă calea Ta și mă conduc spre lumină. Pentru ca, cu inima curată și cu conștiința împăcată, să pot cânta slavă numelui Tău în veci. Amin."

Această rugăciune reflectă esența teologiei ortodoxe, care consideră că omul, deși căzut, are în el potențialul de a fi înnoit și transformat prin harul divin. Recunoașterea propriei slăbiciuni este primul pas în apropierea de Dumnezeu. Cu cât omul este mai conștient de propria sa imperfecțiune, cu atât mai mult se poate apropia de perfecțiunea divină.

A trăi în iertare înseamnă a trăi în libertate. Iertând și cerând iertare, noi ne apropiem unii de alții și, cel mai important, de Dumnezeu. În Biserica Ortodoxă, rugăciunea pentru iertare este nu doar o formulă repetată, ci o stare de conștiință, o recunoaștere a necesității noastre constante de reînnoire și de apropiere de dragostea lui Dumnezeu. Fie ca fiecare dintre noi să experimenteze harul iertării și să se lase îmbrățișat de dragostea divină.

Vezi și Secretele ascunse de la Vatican: Misterul din spatele zidurilor sacre.