Rolul părintelui este să observe ce este trecut cu vederea și să-i spună foarte blând, dar cu adâncă convingere: Destul, trebuie să te ducem la culcare, repede.

Nouă nu ne facem un astfel de serviciu. Nu acordăm atenție modului în care funcționează corpurile noastre și când mințile noastre au încetat să mai funcționeze. Este trecut de ora 19. Poate am avut șase ore de somn întrerupt, am fost treji de la 6:30 dimineața, am băut patru cești de cafea, am răspuns la 67 de e-mailuri, am traversat orașul de două ori, am avut patru întâlniri, am făcut două prezentări, am mâncat patru felii de pizza, am urmărit 45 de filmulețe virale scurte, am citit despre cincisprezece conflicte și doisprezece scandaluri. Iar acum, fără să ne dăm seama, am intrat într-o zonă periculoasă în care trebuie să exercităm o grijă extraordinară pentru a avea o șansă de a gestiona o aterizare sigură.

Trebuie să simțim în cât de mult pericol ne aflăm: pericolul de a vedea doar prostiile altora în loc de motivele pentru care le-au comis, pericolul de a percepe accidentele ca intenții, pericolul de a fi atrași să rănim pe cineva apropiat pentru a ne alina furia față de ceea ce ne-a făcut lumea în general, pericolul de a crede că țipatul ar putea rezolva uneori ceva.

Semnele care îți arată că nu experimentezi dragostea adevărată, ci doar o fantezie. Te regăsești?

Suntem în pericol să uităm cât de mult ziua ne-a epuizat treptat simțul perspectivei. Nu am făcut nimic monumental sau eroic, nu am escaladat un munte sau nu am efectuat o intervenție chirurgicală pe inimă. Ceea ce ne va omorî în cele din urmă nu va fi un lucru mare și evident, ci multe decenii de iritări minore invizibile.

Există atât de multe lucruri pe care nu trebuie să le facem. Trebuie să insistăm asupra minților noastre pasionate că furia noastră crescândă față de ciobitura din perete, de banda adezivă lipsă și de modul în care partenerul a spus „serios” trebuie să fie despre altceva.

Trebuie să semnalăm celor dragi că, deși nu se vede pe fețele noastre, am alunecat într-o stare extrem de fragilă. Cu un zâmbet blând, putem mărturisi că, practic, am înnebunit. Trebuie să ne arătăm dragostea prin evadare, trebuie să ne oferim o baie lungă și să ne punem în pat nu mult după ora nouă, devreme pentru un adult, dar o oră foarte bună pentru un iepuraș epuizat care a fost foarte activ de la răsăritul Soarelui. Așa cum oameni amabili ne-au spus de la început, totul va părea mult mai suportabil dimineața.

Trăiește viața pentru care ai fost creat, ca să-ți găsești sensul și împlinirea!