Pentru unii dintre noi, fericirea și entuziasmul par să nu dureze prea mult. De fiecare dată când ajungem să ne mândrim cu noi înșine și să ne dezvoltăm încrederea în viitor, ceva nefavorabil pare să se întâmple într-un timp relativ scurt. Poate fi ceva ce facem și care ne dărâmă starea de spirit. Poate începe să ne preocupe intens o problemă care ne apare brusc în minte. Poate apărea un incident neașteptat care ne tulbură.

Poate citim ceva online care ni se pare răutăcios și îngrijorător. Poate ne vedem în oglindă și simțim repulsie. Poate ne gândim brusc la ceva spus sau făcut cu șapte ani și jumătate în urmă, care ar fi putut fi interpretat greșit, și intrăm în panică. Poate, dintr-un impuls ciudat pe care nu-l înțelegem și nu-l putem controla, facem ceva prostesc, contrar valorilor noastre, care aduce vinovăție și rușine. Astfel, suntem „aduși cu picioarele pe pământ” destul de brusc. Ajungem, la doar câteva ore sau zile după ce starea bună a început, într-un loc familiar de frică, anxietate și dezamăgire.

Este ca și cum, fără să realizăm, acționăm sub o lege secretă: să nu fii niciodată exuberant. Să nu trăiești niciodată viața prea intens. Să nu fii niciodată prea fericit. Să nu crezi în tine. Să îți faci griji mereu.

De unde ar putea proveni o astfel de regulă tristă? Poate fi rezultatul creșterii într-un mediu în care înflorirea noastră era considerată cumva nedorită și provocatoare. Dacă am fi fost prea vizibil fericiți, am fi putut supăra un părinte care lupta cu disperarea sau resemnarea, furios pe lipsurile îndurate în trecut. Un părinte care nu putea accepta ideea că un copil al său ar putea fi mai mulțumit decât el.

ȘASE semne subtile care arată că ești propriul tău dușman. Încetează să-ți faci asta!

Am putea asocia o stare de spirit joasă și temătoare cu siguranța. Tristețea înseamnă că nu ești atacat. Nu provoacă invidie. Te ține departe de probleme.

De fiecare dată când fericirea pare posibilă, o parte din noi va dori foarte mult să ne aducă din nou la un nivel mai scăzut cât mai repede posibil. Pentru asta, am putea avea câteva site-uri preferate care confirmă că suntem neatractivi, ciudați sau în pericol. Am putea provoca certuri, insulte sau jigniri. Avem un repertoriu secret de abilități pentru a ne șterge zâmbetul de pe față.

Dacă aceste lucruri par familiare, ar trebui să ne întrebăm: ce motive împotriva fericirii și mulțumirii de sine ar fi putut exista în viețile noastre timpurii? Pe cine am fi putut supăra cu bucuria noastră? A existat un conflict între înflorirea noastră și starea de bine a altcuiva?

Apoi, trebuie să liniștim copilul speriat din noi, explicându-i că persoana care a cerut tristețea noastră ca preț pentru protecția sa nu mai are autoritate asupra noastră. Nu trebuie să ne cerem scuze pentru că suntem atrăgători, inteligenți, talentați sau aproape de stabilitate, sănătate mintală, putere și o stare de spirit bună. Avem voie, indiferent de ceea ce am crezut cândva, să trăim fără tristețe și frică continue.