Spunem că cina a fost „minunată”, cadoul „strălucit” și vacanța „cea mai bună de până acum”, lucruri care pot fi adevărate, dar care nu exprimă cu adevărat ce ne-a atins sau ne-a emoționat.

Pentru a face mesajele noastre mai eficiente, am putea învăța o lecție dintr-o sursă neașteptată: istoria artei. Multe picturi și poezii sunt, în esență, o serie de note de mulțumire adresate anumitor aspecte ale lumii. Sunt mulțumiri pentru apusul de primăvară, o vale a râului la răsărit, ultimele zile de toamnă sau chipul unei persoane dragi. Ceea ce distinge arta mare de cea mediocră este, în mare măsură, nivelul de detaliu cu care a fost studiată lumea. Un artist talentat este, în primul rând, cineva care ne conduce în specificul motivelor pentru care o experiență sau un loc a fost valoros. Ei nu ne spun doar că primăvara este „frumoasă”, ci se concentrează pe factorii specifici care contribuie la această frumusețe: frunzele care au delicatețea mâinilor unui nou-născut, contrastul dintre un Soare cald și o briză ascuțită, strigătul plângător al puiilor de mierlă.

Cu cât poetul se îndepărtează mai mult de generalități și se apropie de specific, cu atât scena prinde viață în mințile noastre. Același lucru este valabil și în pictură. Un mare pictor merge dincolo de o impresie generală de plăcere pentru a selecta și sublinia trăsăturile cu adevărat atrăgătoare ale peisajului: ei arată lumina soarelui filtrându-se prin frunzele copacilor și reflectându-se pe o băltoacă din drum. Atrag atenția asupra versanților abrupți ai unui munte sau asupra modului în care o succesiune de creste și văi se deschid în depărtare. S-au întrebat cu o rigoare neobișnuită ce anume au apreciat în mod special la o scenă și au transcris cu fidelitate impresiile lor pregnante. Unul dintre motivele pentru care marii artiști sunt rari este că mințile noastre nu sunt bine echipate pentru a înțelege de ce simțim ceea ce simțim. Ne înregistrăm emoțiile în linii mari și dobândim un sentiment general al stării noastre de spirit mult înainte de a înțelege pe ce se bazează acestea.

Impactul „limerenței” asupra unei relații. Cum se definește acest termen?

Suntem slabi în a călători înapoi de la impresiile noastre până la sursa lor, ni se pare frustrant să trebuiască să ne întrebăm direct ce anume ne-a plăcut la un cadou sau de ce, exact, o persoană a fost atât de fermecătoare la cină. Dar putem fi siguri că, dacă mințile noastre au fost afectate, motivele pentru care s-au simțit astfel vor fi ascunse undeva în conștiința noastră, așteptând să fie descoperite cu delicatețe și răbdare. Lauda funcționează cel mai bine cu cât este mai specifică. Nu trebuie să fim mari artiști pentru a trimite note de mulțumire eficiente: trebuie doar să localizăm și să ne agățăm strâns de două sau trei motive foarte detaliate pentru care suntem recunoscători.