Fiinţele subacvatice translucide, care bântuie prin apă asemenea unor fantome, trăiesc aici de mii de ani. Izolate de ocean, și-au format propriul ecosistem. Lacul primeşte apă sărată printr-un sistem de caverne înguste, care s-au format cu zeci de milioane de ani în urmă. Chiar dacă lacul și oceanul comunică prin aceste fisuri, meduzele nu pot părăsi apa de pe insulă. Această izolare de lungă durată a făcut ca animalele marine să sufere anumite mutații. Meduzele care trăiesc în lac sunt înrudite cu Phyllorhiza punctata (meduze pătate cunoscute și sub denumirea de „clopote plutitoare”), însă în timp petele le-au dispărut, iar brațele li s-au scurtat, potrivit Ocean Society.

Pentru a supraviețui, aceste creaturi se bazează pe simbioza cu algele care trăiesc în țesutul lor. Oamenii de știință încă analizează ADN-ului acestor meduze, dar presupunerea este că nu au mai interacționat cu alte specii de milioane de ani.

Migrează în funcţie de Soare şi Lună

Aceste creaturi și-au pierdut capacitatea de a înțepa, fiind inofensive. Din acest motiv, lacul magic plin de meduze este una dintre destinațiile favorite ale scufundătorilor din întreaga lume. Meduzele migrează de mai multe ori pe zi spre suprafața lacului, urmărind Soarele pe timp de zi și Luna pe timp de noapte. În pofida numărului lor mare, trăiesc înghesuite în straturile de suprafață, unde găsesc hrană și oxigen.

Asta, deoarece fundul lacului este toxic. Sub stratul de apă proaspătă care pătrunde din ocean nu există viață. Aici, apa este lipsită de oxigen și bogată în hidrogen sulfurat, iar o călătorie către fundul lacului ar însemna moartea pentru aceste creaturi.

Așadar, meduzele sunt forțate să trăiască la suprafața apei, singurul strat care poate susține viața. În ultimii ani, vremea a avut efecte dezastruoase asupra populației de meduze. În 1998, din cauza curentului El Nino, aproape toate meduzele au murit. Însă aceste creaturi au dovedit o capacitate de regenerare incredibilă: până în 2012, populația a revenit la efectivele inițiale.