Un client care se confruntă cu sentimentele sale față de cineva este rugat cu blândețe să înceteze să vorbească despre acea persoană la modul impersonal și, în schimb, este invitat să privească un scaun și să înceapă să vorbească cu această piesă de mobilier ca și cum pe ea s-ar afla persoana problematică din viața sa: poate un tată absent de mult timp, o mamă neglijentă sau un așa-zis prieten trădător.

Mulți dintre noi petrecem mult timp rumegând despre persoanele dificile în colțurile minții noastre. Ne regăsim revenind la aceste gânduri din nou și din nou, târziu în noapte sau în drum spre serviciu. Și totuși, rareori vorbim cu claritate sau sinceritate din frică de consecințele, teamă de vulnerabilitate, pesimism în privința șanselor de a fi înțeleși sau poate din obișnuință de a fi politicoși. Sentimentele rămân în noi într-o formă latentă, contribuind la o frustrare statică care ne afectează sănătatea și dă o calitate compulsivă stărilor noastre de spirit.

Odată ce trecem peste ezitarea legată de ciudățenia de a vorbi cu un scaun, s-ar putea să descoperim că suntem mult mai elocvenți decât ne-am imaginat, mult mai siguri de ceea ce avem nevoie să spunem, mult mai în largul nostru când trebuie să facem cunoscut lumii cum vedem lucrurile prin ochii noștri. „Tată, de ce ai făcut copii dacă nu ți-a păsat niciodată să-i cunoști? De ce ai crezut că responsabilitatea ta se oprește la a le oferi doar susținere materială?”

Cele mai frumoase filme de toamnă. Privește-le în serile răcoroase!

Toate acestea s-ar putea să nu pară atât de diferite de comentariile precum „Sunt destul de supărat pe X sau Y...”, dar impactul unei articulări concrete este de un cu totul alt ordin. Mânia este o otravă și a vorbi despre ea înseamnă să o drenăm de puterea ei malefică. S-ar putea să conteze mult mai puțin că suntem auziți, decât faptul că avem ocazia să vorbim.

Tehnica Scaunului Gol este probabil deosebit de utilă pentru cei dintre noi care au trebuit să crească devenind extrem de buni. E posibil să fi fost puține oportunități de a fi altceva când tatăl este alcoolic sau are un temperament violent, mama este neglijentă sau un frate este foarte bolnav. S-ar putea să nu știm cum să ne plângem pentru că, în perioada noastră de formare, am simțit corect că supraviețuirea noastră depindea de supunere și bună dispoziție. Am învățat să zâmbim și să ne împăcăm cu lucrurile, când de fapt aveam nevoie de un strigăt lung împotriva nedreptății și cruzimii din jur. Tăcerea noastră ne-a asigurat poate un pasaj suficient de sigur în maturitate, însă prelungirea acesteia amenință să ne distrugă anii rămași.

S-ar putea să ne temem că nu vom reuși să mergem prea departe într-un discurs fără să izbucnim în lacrimi umilitoare sau să escaladăm într-o furie incontrolabilă. Tehnica Scaunului Gol ne poate liniști pe ambele planuri. Există modalități de a vorbi fără a țipa, de a spune „nu” fără a fi alarmanți, de a ne apăra fără a părea îndreptățiți sau nedemni. Și putem începe chiar acum, fără să așteptăm un psihoterapeut, privind către cel mai apropiat scaun din cameră și întrebându-ne: cine ar trebui să stea acolo? Și ce am avut nevoie să-i spun de foarte mult timp?