Bas Uterwijk, artistul digital digital din Olanda cunoscut pentru realizarea portretelor uimitoare ale unor figuri istorice celebre folosind reconstrucții inovatoare ale rețelei neuronale, a reuşit să refacă portretul misterioasei zeiţe Afrodita. 

Pentru a crea aceste portrete, Uterwijk încarcă numeroase referințe ale asemănării persoanei cu aplicațiile AI. Apoi, face mici ajustări la program până când este mulțumit de rezultat. „Aceste rețele de „învățare profundă” conţin mii de fotografii ale fețelor umane și sunt capabile să creeze oameni aproape fotorealistici de la zero sau să plaseze fețele într-un „spațiu latent” din tot ceea ce a învățat modelul”, explică Uterwijk, pentru mymodernmet.com.

Afrodita, zeița greacă a iubirii și frumuseții, a sexualităţii, identificată cu Venus de către romani.

Cuvântul grecesc aphros înseamnă „spumă”, iar Hesiod relatează în Teogonia sa că Afrodita s-a născut din spuma albă produsă de organele genitale rupte ale lui Uranus (Rai), după ce fiul său Cronus le-a aruncat în mare. Afrodita era, de fapt, venerată pe scară largă ca o zeiță a mării și a navigatorului; a fost, de asemenea, onorată ca zeiță a războiului, în special la Sparta, Teba, Cipru și alte locuri. Cu toate acestea, era cunoscută în primul rând ca o zeiță a iubirii și a fertilității și chiar a prezidat ocazional căsătoria. Deși prostituatele o considerau pe Afrodita patroana lor, cultul ei public era în general solemn și chiar auster, scrie Britannica.com.

Unii cercetători cred că venerarea Afroditei a venit în Grecia din Est, multe dintre atributele ei amintind de vechile zeițe din Orientul Mijlociu Ishtar și Astarte. Deși Homer a numit-o „Cipriană” după insula renumită în principal pentru închinareala această zeiţă, ea era deja elenizată de pe vremea lui Homer și, potrivit lui Homer, era fiica lui Zeus și a lui Dione, consoarta sa la Dodona. În Cartea a VIII-a a Odiseei, Afrodita a fost căsătorită cu Hefaist, zeul fierar șchiop, dar și-a petrecut timpul cu frumosul zeu al războiului, Ares (cu care a avut-o pe Harmonia, gemenii războinici Phobos și Deimos, și pe Eros, zeul iubirii).

Dintre iubiţii muritori ai Afroditei, cei mai importanți au fost păstorul troian Anchise, cu care a avut-o pe Enea, și tânărul frumos Adonis (la origine o zeitate de natură semită și consoarta lui Ishtar-Astarte), care a fost ucis de un mistreț în timp ce vâna și a fost plâns de femei la festivalul Adoniei. Cultul lui Adonis a avut trăsături interlope, iar Afrodita a fost, de asemenea, legată de morții din Delphi.

Principalele centre de cult ale Afroditei s-au aflat la Paphos și Amathus, în Cipru și pe insula Cythera, o colonie minoică, unde în timpurile preistorice își avea originea probabil cultul. Pe continentul grecesc, Corintul era centrul principal al închinării sale. Asocierea ei strânsă cu Eros, Grațiile (Charites) și Horae (Anotimpurile) a subliniat rolul ei de promotor al fertilității. A fost onorată de poetul roman Lucretius ca Genetrix, elementul creator din lume. Epitetele ei Urania (Locuitorul ceresc) și Pandemos (dintre toți oamenii) au fost ironic luate de filosoful Platon (în Simpozion) pentru a se referi la iubirea intelectuală și comună; mai degrabă, titlul Urania era onorific și se aplica anumitor zeități asiatice, în timp ce Pandemos se referea la poziția sa în orașul-stat. Printre simbolurile ei erau porumbelul, rodia, lebăda și mirul.

Reprezentările Afroditei în arta greacă timpurie sunt complet îmbrăcate și fără trăsături distincte care o diferențiază de alte zeițe. Ea a atins mai întâi individualitatea din mâna marilor sculptori greci din secolul al V-lea î.e.n. Poate că cea mai faimoasă dintre toate statuile Afroditei a fost sculptată de Praxiteles pentru cnidieni. Fiind primul nud feminin la scară mare, a devenit ulterior modelul unor capodopere elenistice precum Venus de Milo (secolul II î.Hr.).

Vezi aici şi portretul lui Lilith!