Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia şi a fost botezat la vârsta de 20 de ani. A fost hirotonit diacon de către Arhiepiscopul Meletie (381), şi preot de către Flavian, urmaşul lui Meletie (386). A fost ales patriarh al Constantinopolului, fiind hirotonit de patriarhul Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398.

Animozităţile sunt intensificate după ce Ioan Gură de Aur îi primeşte pe Fraţii Lungi, acuzaţi de origenism. Împărăteasa Eudoxia, îl convoacă pe Ioan la un sinod la Stejar, spre a se dezvinovăţi de acuzele aduse. Ioan nu se prezintă la sinod şi este trimis în exil în Bitinia, apoi rechemat în scaun, scrie crestinortodox.ro.

După revenire, Sfântul Ioan critică din nou dezmăţul şi zarva produse în jurul unei statui de argint ce o înfăţişa pe Eudoxia. Sfântul este trimis la Pityum, un orăşel pe malul răsăritean al Mării Negre. Nu rezistă călătoriei şi moare pe 14 septembrie 407.

În anul 1997, Silvano Piovanelli, cardinalul Florenţei, a dăruit Bisericii Ortodoxe Române o părticică din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, care se află momentan în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.

Rugăciunea zilei de luni

Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O, Doamne, astăzi Îîţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă, Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toți ne învredniceşte de mărirea Ta în Rai.

La aceasta pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi Îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciţi-mă să vă văd la moartea mea, stând în jurul meu şi să duceţi sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Feţei lui Dumnezeu, iar vouă să vă mulţumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce aţi avut pentru mine şi binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.