Un subiect care afectează multe cupluri care se confruntă cu infidelitatea este cel al copiilor. Ce le vor spune? Vor putea copiii să înțeleagă ce se întâmplă între mamă și tată? La aceste întrebări ne răspunde un terapeut de cuplu, specializat în infidelitate.

Iată ce ne spune!

„Când lucrez cu un cuplu, întrebarea care apare adesea este: Ce să le spunem copiilor? Prima mea întrebare este: Ce vârstă au copiii? A doua întrebare este: Vorbim despre ceea ce s-a întâmplat între voi în legătură cu infidelitatea sau despre ceea ce intenționați să faceți în privința familiei, dacă veți rămâne împreună sau vă veți despărți?

Dacă vorbim despre infidelități, cred că o familie este o combinație de multiple subsisteme: sistemul conjugal sau sistemul relației adulte și sistemul parental. Acestea sunt separate și încercați să nu implicați copiii în problemele relației romantice, astfel încât să vă poată păstra ca părinți. Nu doriți să le spuneți despre furia sau supărarea voastră în legătură cu ceea ce a făcut partenerul, deoarece pentru ei, partenerul vostru este tot părintele sau figura parentală.

Am vorbit cu mulți copii care sunt acum adulți și care au crescut în familii devastate de infidelitate, fie că părinții au rămas împreună, fie că s-au despărțit, fie că părinții au înșelat neîncetat, dar au rămas împreună pentru copii până când cel mai mare a plecat la facultate. Este absolut clar că pentru acești copii, acesta este un subiect central în relațiile pe care le au astăzi și că a avut un efect semnificativ asupra vieții lor.

Cele cinci tipuri de infidelitate. Psiholog: Înșelatul nu a fost premeditat, dar a avut oportunitatea!

Vreau să vă povestesc despre pacientul meu, Phil, deoarece cred că este un exemplu foarte bun al complexității acestei situații. Phil a fost căsătorit timp de 40 de ani, are trei copii și a fost un tată și soț devotat. Ultimul lucru la care s-ar fi gândit vreodată Phil este că ar avea o aventură și că și-ar părăsi soția pentru o altă femeie. Are trei copii adulți, dar pentru ei, el era tatăl care a destrămat familia și și-a părăsit soția, rănind-o grav. Acest lucru nu poate fi ușor uitat.

Unul dintre copii este foarte apropiat de tată și dorește să mențină legătura cu el, iar ceea ce tatăl vrea este să explice două lucruri: că și-a dorit această femeie nouă și că a iubit-o profund și că a fost o agonie pentru el să plece. Nu este vorba doar că vrea să fie fericiți pentru el, pentru că el este fericit, ci vrea ca ei să înțeleagă agonia prin care a trecut. Dar nu toată lumea vrea să știe cât de greu a fost pentru tine să pleci.

Un alt copil este dispus să se întâlnească cu el ocazional, dar sigur nu să o întâlnească pe prietena sa, și poate dura mult timp până când va fi dispus să accepte această nouă unitate.

Al treilea copil nu vrea să aibă nimic de-a face cu el, pentru că, pentru acel copil, mama este cea care contează și loialitatea merge către mamă.

Într-o familie cu copii adulți, adesea va exista o distribuție a rolurilor în care fiecare copil va experimenta diferite aspecte ale conflictului și dilemei despre cum să accepte sau să nu accepte ceea ce a făcut un părinte pentru ei și pentru ceilalți.”