Se consideră că orice formă de bunătate observată, fie în regnul animal, fie la oameni, este un mister din punct de vedere evolutiv. Dar asta este pur și simplu greșit. Acum știm că există multe moduri prin care bunătatea poate evolua prin selecție naturală.

Un mod este selecția pe baza rudeniei, în care, practic, în măsura în care alte creaturi împărtășesc aceleași gene cu tine, este benefic să le ajuți, să împarți mâncarea cu ele, să le salvezi dacă sunt în pericol. În orice comunitate în care toată lumea este strâns legată, este în avantajul unui animal să fie amabil.

Un al doilea mecanism se numește altruism reciproc. Aceasta înseamnă că, dacă ești în contact constant cu altcineva, se poate dezvolta un fel de bunătate practică în care îl ajuți pe celălalt, iar acesta te ajută la rândul său. Atâta timp cât acest schimb continuă, dintr-o perspectivă genetică rece, este un comportament care poate fi susținut și perpetuat.

Dar bunătatea noastră merge dincolo de asta. Stai pe o stradă din oraș și arată-te confuz. Dacă ești în orașul potrivit, unii oameni vor veni la tine și te vor întreba: „Ești pierdut?” „Pot să te ajut?” Ajutăm străinii. Avem grijă de străini. Ne preocupăm nu doar de oamenii din comunitatea noastră, ci și de cei de la mii de kilometri depărtare. Mulți dintre voi dăruiți resurse, bani, timp pentru a ajuta oameni cu care nu sunteți înrudiți, poate nici măcar nu fac parte din comunitatea voastră, dar sunt oameni care au nevoie de ajutor.

Curiozități interesante despre luna August, cunoscută și ca luna lui Gustar

Există un puzzle care apare deseori și pe care îl consider mai puțin misterios decât pare. Acesta se referă la cazurile în care oamenii își riscă viața pentru un străin, chiar își sacrifică viața pentru un străin. Oamenii spun: „Asta nu este evolutiv, pentru că ar trebui să ne dorim să ne reproducem propriile gene. Și de ce ți-ai distruge propriul corp pentru a ajuta corpul unui străin care nu îți împărtășește aceleași gene?”

Dar cred că trebuie să ne amintim că ceea ce am evoluat nu sunt comportamente, comportamente simple, comportamente individuale pe care le alegem, acestea nu sunt produsul evoluției. Ceea ce am evoluat sunt creiere, care gândesc în anumite moduri și au anumite înclinații. Am evoluat capacitatea de a gândi la lucruri pe care evoluția nu le-ar fi putut anticipa, suntem într-o lume a obiectelor de mărime medie, cum ar fi copaci și pietre, dar putem gândi la particule subatomice sau galaxii.

În mod similar, am evoluat o moralitate care este apropiată, este îngustă, este mică. Dar suntem suficient de inteligenți pentru a ajunge la principiul imparțialității - o versiune a „regulii de aur.” O idee conform căreia, din perspectiva Universului, viața unei persoane este la fel de valoroasă ca a alteia. La un nivel visceral, o nedreptate făcută mie este mult mai rea decât o nedreptate pentru oameni despre care nu am auzit niciodată. Dar când mă gândesc la asta, pot aprecia că la nivel de principii, nu există nicio diferență. Nedreptatea făcută departe este la fel de severă ca și cum ar fi fost făcută mie.

Aceasta ne face să realizăm că egoismul și închiderea minții, rasismul și sexismul și toate tipurile de prejudecăți nu sunt inevitabile. Avem capacitatea de a le depăși. Și cred că aceasta este lecția pe care o învățăm când vedem o persoană fiind bună cu alta. Când vedem exemple uimitoare de altruism extraordinar în întreaga lume, ne învață că acest lucru nu depășește capacitatea noastră biologică și, înarmați cu acest mod de gândire imparțial, ne-am transformat universul moral.