Considerat fondatorul abordării psihodinamice în psihologie, Sigmund Freud a fost un neurolog austriac cel mai cunoscut pentru crearea și dezvoltarea tehnicii de psihanaliză.

Psihoanaliza este un set de teorii și tehnici terapeutice folosite cu scopul de a elibera emoțiile și amintirile reprimate, care pot duce la vindecare. Scopul psihanalizei este de a scoate la suprafață ceea ce se află adânc în subconștientul sau inconștientul unei persoane și de a-l aduce la nivelul conștientului. Dar ce sunt exact aceste niveluri de conștiență?

Sigmund Freud a împărțit conștiința umană în trei nivele: conștientul, preconștientul și subconștientul.

Interesul lui Freud pentru mintea subconștientă a fost stimulat de o experiență a profesorului său, Joseph Breuer, cu o pacientă. Pacienta cunoscută sub numele de Anna suferea de isterie, o condiție în care pacientul poate prezenta simptome fizice precum paralizie, convulsii, halucinații, amnezie selectivă și pierderea vorbirii, fără o cauză fizică aparentă. Breuer a reușit să o trateze pe Anna folosind o formă de terapie prin vorbire pentru a o ajuta să-și amintească evenimentele traumatice și amintirile nedorite. În discuțiile sale, Breuer a descoperit că Anna dezvoltase o frică de a bea atunci când un câine pe care îl disprețuia bea din paharul ei. Alte simptome au apărut când avea grijă de tatăl ei bolnav. Odată ce a avut ocazia să își exprime și să aducă aceste gânduri inconștiente la nivel conștient, paralizia ei a dispărut. Datorită ședințelor, Breuer a dezvoltat "cura prin vorbire" și a pus bazele psihanalizei, pe care protejatul său Freud avea să o dezvolte ulterior.

CINCI etape ale Trezirii Spirituale. În care dintre acestea te afli?

În cele din urmă, discuția lui Breuer cu Freud despre caz a stârnit un interes în Freud, care a condus la propunerea sa că simptomele fizice sunt adesea manifestarea exterioară a conflictelor adânc refulate.

Freud a dezvoltat un model topografic al minții, folosind un aisberg pentru a reprezenta mintea și cele trei nivele de conștiență: conștientul, suprafața și vârful aisbergului, este conștiința. Acestea sunt gândurile și sentimentele noastre care au atenția și concentrarea noastră. Acest nivel al minții include ceea ce suntem conștienți și ceea ce putem aduce cu ușurință la cunoștința noastră.

Preconștientul este partea minții noastre de unde putem aminti și recupera informații din memoria noastră de care nu suntem conștienți în prezent. Aceste gânduri și sentimente stau sub suprafața conștienței până când reușesc să atragă atenția conștientului.

Inconștientul, cel mai profund nivel și cea mai mare parte a minții conform sistemului topografic al lui Freud, este regiunea care conține gândurile, sentimentele, dorințele, impulsurile, speranțele și dorințele noastre, indiferent dacă realizăm sau nu.

Comportamentul nostru, sentimentele și motivele sunt influențate de inconștientul nostru. Noi putem păstra acolo experiențe trecute și amintiri nedorite.

CINCI lecții de viață care te scapă de momentele dificile

Fenomenele inconștiente pot include sentimente reprimate, abilități automate, reacții automate și percepții subliminale, conform dovezilor empirice. Fobii ascunse, dorințe și complexe sunt de asemenea considerate a face parte din acesta.

Freud credea că procesele inconștiente se reprezintă în vise, de aceea terapeuții cu formare în psihanaliză îi ajută pe pacienți să-și analizeze visele ca parte a tratamentului.

Încă o modalitate prin care partea inconștientă a minții se reprezintă este prin glume sau prin "greșeli freudiene", numite așa după Freud însuși. O greșeală freudiană apare atunci când sentimentele noastre inconștiente se arată printr-o eroare în vorbire. Freud a dat un exemplu al acestei alunecări a limbii, arătând spre o greșeală subtilă a unui membru al parlamentului britanic. În loc să se refere la colegul său drept "Onorabilul membru din Hull", membrul parlamentului britanic l-a numit "Onorabilul membru din iad".

Scopul psihanalizei stă în confruntarea cu durerea care ne ține în loc pentru a face inconștientul conștient.

Citește și Aritmia cardiacă: mit și realitate