În fiecare zi auzim între 10 și 200 de minciuni și ne-am petrecut o mare parte din istorie în încercarea de a le detecta, folosind diverse metode, de la dispozitive de tortură medievale la poligrafe, monitoare de tensiune arterială și respirație, analizatoare de stres vocal, urmăritoare de mișcări oculare, scanere cerebrale cu infraroșu și chiar electroencefalografe de 400 de kilograme. Deși unele dintre aceste instrumente au funcționat în anumite circumstanțe, majoritatea pot fi păcălite cu suficientă pregătire și niciunul nu este considerat suficient de credibil pentru a fi admisibil în instanță.

Dar ce-ar fi dacă problema nu ar fi la tehnici, ci la presupunerea de bază că mințitul provoacă schimbări fiziologice? Ce-ar fi dacă am adopta o abordare mai directă, folosind știința comunicării pentru a analiza minciunile în sine?

La un nivel psihologic, mințim parțial pentru a ne crea o imagine mai bună despre noi înșine, prin legarea fanteziilor noastre de persoana care ne dorim să fim, mai degrabă decât de persoana care suntem.

Teroarea în cuplu. Psiholog Radu Leca: „Subiectul se încarcă din răul partenerului!”

Dar în timp ce creierul nostru este ocupat să viseze, lasă să scape multe semnale. Mintea noastră conștientă controlează doar aproximativ 5% din funcția noastră cognitivă, inclusiv comunicarea, în timp ce celelalte 95% se desfășoară dincolo de conștientizarea noastră. Conform literaturii despre monitorizarea realității, poveștile bazate pe experiențe imaginare sunt calitativ diferite de cele bazate pe experiențe reale. Aceasta sugerează că a crea o poveste falsă despre un subiect personal necesită muncă și rezultă într-un model diferit de utilizare a limbajului.

O tehnologie cunoscută sub numele de analiză lingvistică a textului a ajutat la identificarea a patru modele comune în limbajul subconștient al înșelăciunii.

În primul rând, mincinoșii se referă mai puțin la ei înșiși atunci când fac declarații înșelătoare. Ei scriu sau vorbesc mai mult despre alții, adesea folosind persoana a treia pentru a se distanța și disocia de minciuna lor. Ce sună mai fals: „Absolut nicio petrecere nu a avut loc în această casă” sau „Nu am organizat o petrecere aici”?

În al doilea rând, mincinoșii tind să fie mai negativi, pentru că la un nivel subconștient se simt vinovați că mint. De exemplu, un mincinos ar putea spune ceva de genul „Îmi pare rău, bateria stupidă a telefonului meu a murit. Urăsc acel lucru”.

În al treilea rând, mincinoșii explică de obicei evenimentele în termeni simpli, deoarece creierul nostru se luptă să construiască o minciună complexă. Judecata și evaluarea sunt lucruri complexe pentru creierul nostru.

50 de afirmații pozitive pentru evoluție spirituală. Scurt ghid pentru o viață armonioasă

Și în cele din urmă, deși mincinoșii păstrează descrierile simple, tind să folosească structuri de propoziții mai lungi și mai complicate, inserând cuvinte inutile și detalii irelevante dar care sună factual, pentru a umple minciuna.

Cum poți aplica aceste tehnici de depistare? Amintește-ți că multe dintre minciunile pe care le întâlnim zilnic sunt chiar inofensive. Dar este totuși util să fiți conștienți de indiciile revelatoare, cum ar fi referințele minime la sine, limbajul negativ, explicațiile simple și frazele convolute.