1.  SPECTACOLA: Care era cel mai mare vis al tău în copilărie? 

Marina Almășan: O să râdeți, dar visam să mă fac ziaristă, ca tata. Tata lucra in monumentala (pe atunci!) clădire a Casei Presei ( pe atunci se numea “Casa Scânteii”) și , cand părinții  nu aveau cu cine să mă lase acasă, tata ma lua cu mine la serviciu. Mă fascinau birourile uriașe cu candelabre imense, holurile nesfârșite din marmură, îmbrăcate în covoare persane, dar și colegii tatei, care erau toți simpatici și relaxați, știau de toate și spuneau bancuri cu nemiluita  ( chiar și cu Ceaușescu, dar în șoaptă!) . “O să mă fac ziaristă!”- îmi spuneam de fiecare dată cand plecam de acolo.

2. SPECTACOLA: Care a fost cea mai mare trăznaie pe care ai făcut-o în copilărie? 

Marina Almășan: I-am turnat bunicii apă în șoșonii cu care se ducea duminica la biserică. După care i-am scos pe balcon. De menționat că afară erau vreo minus 15 grade Celsius ( in copilăria mea erau ierni, nu glumă! ), așa că… trăznaia mea s-a soldat cu o pereche nouă de încălțări pentru Buni și cu o papară în toată regula, pentru mine!

3. SPECTACOLA: Care ar fi lucrul pe care l-ai schimba în viața ta, dacă ai putea întoarce timpul înapoi?

Marina Almășan: M-aș întoarce la perioada măritișului (n.r. râde) și aș alege …altfel! 

4. SPECTACOLA: Care este cea mai mare frică a ta?

Marina Almășan: Frica de singurătate. Sunt un om extrem de social și îmi place să mă bucur și să mă întristez, având alături oameni dragi.

Poți citi continuarea AICI .