Auzim atât de des despre dificultățile cauzate de cei care nu pot fi intimi, care par incapabili să dezvăluie ceva din ceea ce simt cu adevărat, încât poate dura ceva timp să observăm problema opusă, dar nu mai puțin gravă: cei care nu pot păstra destul din ei înșiși pentru ei înșiși, cei a căror sete de apropiere le copleșește grija pentru propria lor siguranță, cei care, într-un efort emoționant de a capta atenția altora, își dezvăluie (în câteva minute de la o nouă întâlnire) secrete pe care ar fi fost mai înțelept să le ia cu ei în mormânt.

Aceasta nu înseamnă să negăm distracția pe care o pot aduce cei care dezvăluie prea mult în viața socială. Contactul cu alți oameni ar trebui să fie despre a ajunge la esența lucrurilor, cred ei, motiv pentru care vom afla rapid despre dificultățile fostului lor partener, despre cearta violentă pe care au avut-o legată de testamentul mamei lor, exact cât câștigă, problemele pe care le au cu digestia și natura unei traume din copilărie.

Dificultatea constă în impactul pe care aceste divulgări îl impun celor care dezvăluie prea mult. O seară de divertisment este prea des urmată de o trezire plină de rușine. Acum că râsul s-a risipit, ei pot simți că au fost cuprinși de un impuls cu care nu se identifică; o dorință de a invita pe alții în sinele lor profund fără a avea puterea de a impune cele mai mici verificări asupra cui ar putea fi.

În spatele acestei porniri se află adesea o poveste dureroasă de dezvoltare. Dezvăluim prea mult când am fost prea singuri. Nu reușim să înțelegem riscurile supraexpunerii când am suferit în medii în care atât de puțin a fost vreodată schimbat. Ne grăbim să ne confesăm pentru că nimeni nu ne-a arătat o cale constantă și compusă către intimitate.

Exorcizarea nu se petrece doar în filme. Este cât se poate de reală! Cum alungă Biserica demonii?

Pentru copilul izolat din trecut, nu sună nicio alarmă la gândul de a avea o conversație neîngrădită cu un personaj care a intrat în cameră cu douăzeci de minute în urmă. Aceasta este promisiunea și atracția apropierii, aceasta a fost povara secretului. Nu există niciun fel de armură în această direcție, de atâtea ori durerea și pericolul veneau din altă parte.

Cu timpul, putem face pace cu a rămâne ceva mai misterioși, putem evalua mai atent beneficiile unei dezvăluiri rapide și intense în comparație cu satisfacțiile mai lente ale siguranței. Putem spune la foarte puțini oameni ce se întâmplă cu noi în dragoste, cu sănătatea noastră sau cu munca noastră, nu pentru că vrem să fim nepoliticoși sau plictisitori, ci pentru că prioritatea noastră principală a devenit să avem grijă de noi înșine.

Nu trebuie să răspundem la prea multe întrebări intruzive și, la fel de important, nici nu trebuie să le punem. Nu este niciun motiv de panică dacă încă vorbim despre ce a făcut cineva în weekend. Nu trebuie să ne simțim plictisitori pentru că ajungem în multe conversații plictisitoare. În esență, nu suntem. Doar ne dăm seama calm (într-un proces care poate dura luni sau ani) dacă am întâlnit unul dintre acele personaje foarte rare care merită cu adevărat să audă din cele mai profunde părți ale noastre.

Îți plac trăsăturile personajelor principale din filme? Iată dacă te poți considera unul dintre ele!