Finlanda publică deja venitul impozabil al fiecărui cetăţean, un eveniment care creează o frenezie anuală în mass-media. Acest fapt a dus la o serie de contestaţii legate de politicile de confidenţialitate. Dar datele fiscale nu oferă o imagine completă, aşă că acum guvernul de coaliţie de centru-stânga al ţării vrea să ducă mai departe mandatul de transparenţă pentru a reduce diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi, relatează Bloomberg, citat de Ziarul Financiar, conform Mediafax. 

Acces la o dezvăluire completă a veniturilor colegilor

O nouă lege propusă, potrivit unui raport Reuters, ar permite lucrătorilor care suspectează discriminări bazate pe gen să aibă acces la o dezvăluire completă a veniturilor colegilor, astfel încât să poată contesta orice disparitate. Dacă va fi adoptat, experimentul finlandez va fi urmărit îndeaproape şi de alte ţări. Cu toate acestea „studenţii” acestui experiment ar trebui să procedeze cu prudenţă; adesea, legile menite să îndeplinească obiective sensibile au consecinţe nedorite.

Subiectul asigurării unui salariu egal pentru o muncă egală a fost dezbătut de-a lungul anilor în cărţi, articole academice şi proiecte de lege. Există, în general, două tipuri de soluţii: cele care necesită decizii de cheltuieli publice şi cele care încearcă să elimine părtinirea prin transparenţă.

Salarii minime mai mari

În primul rând se discută o serie de remedieri sistemice, cum ar fi salariile minime mai mari (deoarece femeile tind să ocupe în mod disproporţionat poziţii cu salarii mici), zilele de boală plătite sau concediile de maternitate mai bine remunerate, astfel încât femeile să nu fie dezavantajate în cariera lor. Deoarece femeile deţin o parte disproporţionată din îngrijirea copiilor şi îngrijirea la domiciliu, chiar şi în epoca noastră mai iluminată, eşecul de a pune în aplicare sprijinul duce adesea la dezavantaje mai mari faţă de omologii bărbaţi. Deloc surprinzător, aceste remedieri tind să creeze societăţi mai echilibrate.

Finlanda bifează deja majoritatea căsuţelor din primul set de remedieri. Statul are unele dintre cele mai generoase politici de concediu parental (140 de zile de concendiu plătit pentru fiecare părinte după naşterea copilui, ceea ce reduce „pedeapsa pentru maternitate”, deşi femeile iau mai mult concediu decât bărbaţii). În 2020, Finlanda a fost clasată pe locul trei în topul Forului Economic Mondial al celor mai echitabile state.

În Finlanda, printre cele mai mici diferențe între femei și bărbați 

Şi totuşi, ţara se numără printre ultimele state din UE în ceea ce priveşte diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi. Femeile au câştigat cu peste 17% mai puţin decât bărbaţii în 2020, plasând Finlanda aproape de partea de jos a listei ţărilor OECD (The Organisation for Economic Co-operation and Development) în ceea ce priveşte egalitatea salarială. Acest lucru ridică câteva întrebări despre cât de importantă este cu adevărat diferenţa de salarii atunci când vine vorba de egalitatea de gen.

Al doilea tip de soluţie este transparenţa salarială, astfel încât lucrătorii să aibă monedă de negociere şi să aibă recurs în cazurile de discriminare. Este greu să lupţi pentru o remuneraţie corectă când nu ai idee ce fac colegii tăi. Spre exemplu, Norvegia, o ţară care are scoruri ridicate la egalitatea de gen, face publice toate declaraţiile fiscal şi are, de asemenea, una dintre cele mai mici diferenţe salariale de gen dintre toate ţările avansate.

Directivă a CE

În martie, Comisia Europeană a introdus o propunere de directive care ar cere firmelor cu peste 250 de angajaţi să-şi raporteze public diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi, să ţină evidenţa internă asupra disparităţilor şi să abordeze orice diferenţe de peste 5% nejustificabile din motive neutre din punct de vedere al genului. Legea propusă de Finlanda, desigur, merge mult mai departe.

Într-o judecată de remunerare pot intra mulţi factori, inclusiv experienţa, productivitatea, domeniile de expertiză sau contribuţia persoanei la dinamica unei echipe, potenţialul de creştere sau adaptabilitatea. Uneori, diferenţele salariale sunt circumstanţiale mai degrabă decât un rezultat al părtinirii şi nu sunt uşor de remediat în limitele bugetare fără a pierde angajaţi valoroşi.