Când vine vorba de relații, ai propriul tău mod de a arăta iubirea. Uneori, comportamentele și procesele de gândire pot fi negative în loc să fie pozitive.

Conform unui studiu, copiii care au avut o relație sigură cu părinții în copilărie tind să aibă relații interpersonale mai bune mai târziu, în timp ce copiii care au avut relații mai instabile sunt mai predispuși să aibă comportamente nesănătoase și instabilitate în relații.

Deci, ce spune fiecare stil de iubire despre copilăria ta?

1. Evitantul - Dacă ai stilul de iubire evitant, probabil că te afli adesea într-o zonă de distanță. Nu îți permiți să simți emoții pentru a te proteja și adesea te simți inconfortabil când ceilalți din jurul tău devin emoționali. Îți prețuiești spațiul personal. Dacă ai stilul de iubire evitant, ca și copil, probabil că ai crescut într-o casă care nu a arătat multă afecțiune, care a pus accentul mai mult pe independență și autosuficiență. Dacă erai supărat, probabil că nu ai primit confortul de care aveai nevoie, fie că era vorba de confort emoțional sau fizic. Poate că la un moment dat, ai încetat să acorzi atenție propriilor tale sentimente și nevoi pentru a face față stresului și anxietății de la lipsa de confort din partea părinților sau îngrijitorilor tăi.
2. Oscilantul - Dacă ai stilul de iubire oscilant, ai tendința de a idealiza relațiile noi. Cu toate acestea, atunci când cealaltă persoană arată orice trăsătură sau comportament pe care nu ți-ai imaginat-o, începi să îți pui la îndoială relația și poți chiar să iei în considerare să o închei în întregime. Probabil că ai crescut cu un părinte imprevizibil. Poate că mereu găsea un motiv să plece de acasă, să iasă des sau să întâlnească mereu oameni noi, chiar și atunci când aveai tu nevoie. Indiferent de situație, nevoile tale nu erau prioritatea principală a părinților tăi. Din cauza acestui lucru, ai putea să fi dezvoltat o teamă de abandon pentru că nu ai primit afecțiune constantă din partea părinților. Atât în copilărie, cât și ca adult, probabil că ai fost și foarte sensibil și perceptiv. 
3. Persoana care controlează - Dacă ai stilul de iubire al persoanei care controlează, probabil că simți nevoia de a avea control într-o relație pentru a evita sentimentele vulnerabile și negative pe care le-ai experimentat în copilărie. Prin control, poți asigura că îți limitezi expunerea la sentimente precum umilința, frica și neputința. Singura emoție care nu te face să te simți vulnerabil este furia. Probabil că ai o modalitate specifică în care îți place să fie lucrurile făcute, iar atunci când aceste așteptări nu sunt îndeplinite, ai putea deveni furios sau stresat. Dacă te identifici ca fiind o persoană care controlează, probabil că ai crescut într-o casă unde nu exista un sentiment de protecție. Atunci când exista un fel de rău în viața ta, nu era nimeni acolo pentru a se asigura că ești în siguranță. Nu îți plăcea să ieși din zona ta de confort și făceai tot ce puteai pentru a te feri de experiențele negative. Ai învățat să fii emoțional puternic și să ai grijă de tine pentru că, dacă nu, erai susceptibil să fii rănit.
4. Cel care se complace - Dacă ai stilul de iubire al celui care se complace, probabil că te concentrezi în principal pe asigurarea fericirii celor din jurul tău, chiar dacă asta înseamnă sacrificarea propriilor dorințe și nevoi pentru a face acest lucru. Ai obiceiul de a monitoriza stările de spirit ale celor din jur pentru a te asigura că sunt fericiți. Dacă cineva are o schimbare negativă de dispoziție, s-ar putea să te confrunți cu sentimente de anxietate, tristețe sau stres. Ca și copil, ai crescut cu un părinte care era excesiv de protector, furios sau critic. Poate că aveau standarde exagerat de ridicate pe care voiau să le îndeplinești, iar dacă nu te descurcai așa cum voiau ei, nu primeai o reacție pozitivă din partea lor. Oamenii te vedeau de obicei ca pe un copil bun. În loc să primești confort de la părinții tăi, s-ar putea să le oferi chiar tu confortul când reacționau sau îți cereau scuze pentru lucruri care nu erau în controlul tău. Datorită modului în care reacționau părinții tăi, ai fi putut face orice ai fi putut pentru a evita să primești o reacție negativă de la ei, chiar dacă asta însemna să minți despre ceva.
5. Victima - Victimelor adesea le lipsește autoevaluarea și cel mai probabil suferă de depresie sau anxietate. În relații, nu este neobișnuit pentru ele să se apropie de cineva care controlează deoarece imită ceea ce au experimentat în copilărie. Victimelor le este obișnuit să se conformeze. Găsesc mai ușor sau chiar reconfortant să fie cu cineva care îi controlează pentru a trece peste viață, deoarece asta au fost obișnuiți să facă. Dacă ai stilul de iubire al victimei, probabil că ai crescut într-o casă haotică. Ai avut părinți care erau furioși sau chiar violenți. Ai folosit vreodată imaginația pentru a scăpa de negativitatea din jurul tău? Acest lucru este obișnuit cu victimelor deoarece să fie complet prezent este prea dureros pentru ele.

Citește și CINCI efecte psihologice ale NOSTALGIEI.