Corneliu Baba (1906–1997) a fost un important pictor și grafician român, considerat una dintre cele mai reprezentative figuri ale artei plastice din România din secolul XX. Activitatea sa a fost marcată de un stil expresionist, care a evoluat pe fundalul influențelor din tradițiile picturii europene și al evoluțiilor artistice din perioada interbelică și postbelică.

Stilul lui Corneliu Baba poate fi definit ca fiind o fuziune între realismul tradițional și un expresionism modern, ceea ce îi permitea să capteze atât esența realității exterioare, cât și trăirile interioare ale subiectelor sale. Una dintre trăsăturile definitorii ale operei sale este capacitatea de a reda psihologia profundă a oamenilor din jurul său, în special prin intermediul portretelor. Baba s-a concentrat mult pe oameni și expresiile lor, uneori surprinzând fragmente de realitate încărcate de semnificații metafizice.

Vampiri și vârcolaci în arta românească: o nouă expoziție la Art Safari!

Muzeul Naţional de Artă Timişoara (MNArT) oferă o nouă perspectivă a colecţiei permanente Corneliu Baba, portretistul care a refuzat să-i facă portretul lui Nicolae Ceauşescu, în anii '80, ceea ce a făcut ca de atunci numele artistului să nu mai fie menţionat în public.

Noua viziune a colecţiei inaugurate recent, prin vernisajul 'Corneliu Baba - o privire de aproape', îmbogăţeşte simezele MNArT cu noi lucrări ale artistului, cu fragmente luate din detalii de pictură, cu obiecte care i-au aparţinut expuse în săli zugrăvite în nuanţe de vişină putredă, preferate de artist ca fond de expunere.

Maria Albani, curatoarea care s-a îngrijit să aducă colecţia 'Corneliu Baba' în Muzeul Naţional de Artă Timişoara, în urmă cu aproape 20 de ani, a mărturisit, pentru AGERPRES, că, de-a lungul timpului, donaţia care a fost făcută MNArT s-a tot diminuat din diverse motive, atrăgând după sine şi o scădere a impactului asupra expoziţiei.

De aceea, a considerat că este nevoie de o nouă viziune asupra colecţiei. 'Mi s-a părut că se diminuează şi impactul asupra expoziţiei, a acestei donaţii, dar şi asupra picturii Baba. Atunci, m-am gândit că mai bine facem o altă expoziţie, cu o altă abordare şi proiectul pe care eu l-am gândit să fie pus în realitate. În expoziţia 'O privire de aproape' sunt lucrări expuse, fragmente luate din detalii de pictură pe care să le vezi altfel, te uiţi de aproape. Este prima parte a proiectului, pentru că urmează partea a doua, un desk-touch, în care este înmagazinat tot materialul despre Corneliu Baba, au fost scanate toate lucrările lui şi se pot urmări în detaliu.

Într-o altă sală sunt George Enescu cu vioara sub braţ şi arcuşul în mână, actriţa Lucia Sturdza Bulandra, Tudor Arghezi şi soţia, o serie de autoportrete ale pictorului, unele în haine de lucru pe care se întinde un adevărat şevalet-pastel creat de urmele de vopseluri pe care le folosea. Urmează sala Arlechinilor şi cea a 'spaimelor', a 'Regilor Nebuni', care înfăţişează chipuri împietrite de frici, uimire şi neputinţe, care aproape transformă fiinţa umană în patruped. În galeria Baba este amenajat şi un spaţiu care introduce publicul în atmosfera de lucru a atelierului maestrului, care iubea mobilierul săsesc, avea reproduceri din artiştii pe care îi iubea (Goya, Rembrandt), caiete de atelier.

Faptul că opera lui Corneliu Baba a ajuns la Muzeul Naţional de Artă Timişoara a însemnat că lucrările sale au ajuns 'acasă', în Banat, portretistul fiind legat de această zonă prin originea cărăşeană a părinţilor, prin faptul că el a făcut armata la Timişoara, iar în cel de-Al Doilea Război Mondial s-a refugiat pe linia frontului în zona Făget-Lugoj, toate aceste amintiri fiind trecute în 'Însemnări din caietul unui pictor', potrivit curatoarei.

Era un tip elegant în comportament şi cu mult respect pentru ceilalţi. Relaţia lui cu studenţii era deosebită: mesele de lucru ale studenţilor erau despărţite prin paravane, iar maestrul intra la fiecare, discret, fără să audă ceilalţi eventualele observaţii. Era un fel de spovedanie. Avea un comportament de aristocrat', a spus Maria Albani.

Maria Albani a adaugăt că, în ultima parte a vieţii, Corneliu Baba a trăit într-un fel de claustrare autoimpusă, în atelier, între pânze şi culori, chinuit de visuri, de speranţe, de decepţii alternând cu momente de entuziasm, dar şi mereu noi îndoieli. În notaţiile făcute zilnic sau la distanţă mică de la petrecerea diferitelor întâmplări, tot ce este filtrat de inima şi mintea diaristului Corneliu Baba îşi păstrează peste timp prospeţimea. 'Pentru cititorul de azi, aceste însemnări sunt şi un adevărat document al realităţii româneşti din ultimii ani ai celei mai cumplite dictaturi din Estul european. Iată un portret al lui Corneliu Baba. 

Sursa: AGERPRES/(A - autor: Otilia Halunga, editor: Irina Poenaru)