Copiii şi tinerii din familiile vulnerabile au un risc mai mare decât alţi copii şi tineri să se confrunte cu încălcări ale drepturilor omului. Printre acestea se numără abuzul emoţional, fizic şi sexual, iar ca o consecinţă a experienţelor trăite aceştia sunt mai vulnerabili să devină victime din partea altor copii, tineri sau adulţi, explică World Vision România.

Conform unui studiu realizat de World Vision România, aceste vulnerabilităţi sunt reflectate prin date statistice care evidenţiază nevoia de sprijin şi protecţie sporită pentru aceşti copii. Întrebaţi dacă ar fi victima unui abuz, doar trei din cinci copii spun că ar vorbi cu părinţii, unul din doi ar anunţa Poliţia şi doar unul din cinci copii ar suna serviciile sociale care se ocupă de protecţia minorilor.

Date îngrijorătoare au fost transmise şi privind frecvenţa unor astfel de cazuri: unul din şase copii ştie de prieteni sau cunoscuţi care au căzut victime, peste 80% dintre victime erau fete, iar 46% dintre victime aveau între 14 şi 18 ani, cu 35% sub vârsta de 14 ani.

Dintre aceste victime, studiul World Vision România a evidențiat că doi din cinci au spus părinţilor, doar trei din zece copii abuzaţi au anunţat Poliţia şi doar unul din cinci a spus prietenilor.

Există un fond de vulnerabilitate crescut în cazul copiilor care au nevoi neîmplinite în cadrul familiei, respectiv în cazul copiilor din comunităţile vulnerabile. Fie că este vorba despre nevoi de comunicare, de a fi ascultaţi sau înţeleşi, de a primi afecţiune şi suport necondiţionat, carenţele în orice domeniu vor crea o vulnerabilitate pe care se poate construi o situaţie de abuz.

În cazul adolescenţilor care petrec timp pe reţelele de socializare, cunoaşterea caracteristicilor şi a etapelor abuzului îi va ajuta să identifice la timp potenţialii abuzatori.

Disponibilitatea exagerată a unui adult, suportul necondiţionat, ofertele emoţionale sau financiare, complimentele, curiozitatea susţinută în legatură cu aspecte personale din viaţa adolescentului sunt tot atâtea motive care ar trebui să creeze suspiciune.

Expunerea imediată a oricărui comportament nefiresc din partea unei persoane adulte sau din partea oricărui cetăţean va preveni o situaţie de victimizare. Deloc de neglijat, în aceste situaţii, este atenţia şi disponibilitatea persoanelor de ataşament din mediul copilului, mai arată studiul.

Sursa: AGERPRES/(AS - autor: Iulia Carciog, editor: Mihai Simionescu)

Iată ce se întâmplă în urma unui abuz!

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este o condiție pe care unele persoane o dezvoltă după ce au experimentat sau au fost martore la un eveniment traumatic, iar abuzul domestic este unul dintre traumele care pot provoca PTSD sau C-PTSD.

Simptomele comune ale PTSD includ: Amintiri repetitive și deranjante ale abuzului, care te fac să retrăiești trauma. Flashback-uri tulburătoare în care simți că trauma se întâmplă chiar acum. Sentimente de distres emoțional și/sau fizic atunci când ești declanșat de ceva care îți amintește de traumă.

Copiii care au experimentat traume complexe adesea au dificultăți în a identifica, exprima și gestiona emoțiile, și pot avea un limbaj limitat pentru a descrie stările emoționale. Ei deseori internalizează și/sau externalizează reacțiile de stres și, ca urmare, pot experimenta depresie semnificativă, anxietate sau furie.