Arheologii de la Institutul Național de Antropologie și Istorie (INAH) au descoperit altarul la 4 metri adâncime. A fost sub mai multe straturi de construcție din chirpici a unei case în ceea ce era atunci cartierul Tezcatzonco, unul dintre cele patru districte din Tenochtitlán, capitala Imperiului Aztec. Curtea era pe primul strat.

Săpătura a scos la iveală o cameră adiacentă curții și un coridor care face legătura cu cinci camere. Camerele încă mai conțin podelele și pereții lor originali din stuc.

Una dintre camere era o bucătărie, identificată ca atare prin gigantul tlecuilli (loc de făcut focul). Groapa, așa cum a fost excavată, măsoară 4 x 3 metri, dar inițial a fost și mai mare. Dimensiunea sa completă nu poate fi determinată, deoarece se extinde sub proprietatea înconjurătoare.

Straturile arhitecturale indică cel puțin două etape de ocupare, în Postclasicul târziu și în secolul I al ocupației spaniole, între 1521 și 1610. Arheologii INAH cred că locuitorii casei au îndeplinit rituri religioase în afara privirilor indiscrete ale autorităților spaniole.

Acest altar de ofrande simboliza calendarul aztec și nivelurile cerului

„Pe de altă parte, setul de 13 arzătoare de tămâie exprimă o simbolistică aparte, întrucât acestea erau dispuse pe două niveluri și în două orientări diferite: unele în direcția est-vest, iar altele în direcția nord-sud, ca o evocare a calendarului aztec tonalpohualli, care avea 260 de zile – 13 luni a câte 20 de zile fiecare. De asemenea, este de menționat că numărul 13 făcea aluzie și la nivelurile cerului”, explică arheologul Mara Becerra.

Caracteristicile arzătoarelor de tămâie întăresc și concepția Nahua despre univers, de exemplu, crucea ajurata a cupelor de tămâie reprezintă quincunxul, simbol al axis mundi; în timp ce mânerele goale în culorile roșu, negru și albastru —care au servit ca instrument de suflat— și finisajul acestuia cu reprezentarea capului unui șarpe de apă, se referă la forțele lumii de dincolo”, a adăugat Becerra

Toate cele de mai sus, cuplate cu faptul că tipurile de ceramică găsite (plăci Azteca Bruñida și Roja Bruñida) sunt asociate cu perioadele contactelor de la începutul viceregilor spanioli, „ne permit să interpretăm acest context arheologic ca dovadă a unui altar de ofrande care a fost amenajat în primele decenii după invadarea Tenochtitlanului, ca parte a unui ritual de închidere a aceluiași spațiu, un act esențial pentru viziunea asupra lumii Tenochca”, conchide arheologul Mara Becerra Amezcua, scrie Descopera.