Dora Rosat, autoarea principală a studiului, absolventă de matematică şi statistică la Universitatea McMaster din Ontario, Canada, s-a întrebat, alături de o echipă de cercetători, dacă pot afla care este mecanismul prin care anumite cântece devin populare, utilizând instrumente matematice aplicate de obicei studiului modalităţii de transmitere a bolilor infecţioase.

Echipa de cercetători a folosit o bază alcătuită din circa 1,4 miliarde de descărcări individuale de muzică pe serviciul de streaming MixRadio, care nu mai funcţionează în prezent. În urma analizei celor mai descărcate 1.000 de melodii în Marea Britanie între 2007 şi 2014, cercetătorii au analizat gradul în care un model standard pentru epidemii, denumit modelul SIR, se potriveşte cu tendinţele în descărcările de melodii de-a lungul timpului.

Cercetarea, publicată în Proceedings of the Royal Society A: Mathematical and Physical Sciences, a descoperit că modelul funcţionează la fel de bine pentru a descrie tendinţele descărcării de melodii ca atunci când descrie transmiterea unei boli în rândul populaţiei.

Sugerează că o mulţime dintre procesele sociale care conduc la transmiterea unei boli sau procese echivalente ar putea totodată să determine popularitatea anumitor melodii. Mai exact, sprijină ideea că atât muzica, cât şi bolile infecţioase depind de conexiunile sociale pentru a se răspândi în rândul populaţiei, a spus Rosati.

În cazul unei boli, dacă vii în contact cu cineva care este bolnav, atunci există o oarecare şansă să contractezi boala respectivă. Pare foarte similar şi în cazul melodiilor. Marea diferenţă este că, în cazul cântecelor, nu e nevoie de contact fizic - se poate întâmpla după ce un prieten de-al meu a folosit o melodie nouă şi interesantă într-o poveste de pe Instagram, iar eu voi merge apoi să o caut, a mai precizat ea.

Este foarte logic atunci când te gândeşti că 'din gură în gură' se pot transmite lucruri, asemenea bolilor, altor oameni. Principala diferenţă este că, în cazul muzicii, există mai multe modalităţi prin care aceasta se poate propaga, a spus Thomas Rawson, specialist în modelarea matematică a bolilor infecţioase la Imperial College din Londra.

Muzica, la fel de contagioasă ca un virus

Echipa lui Rosati a calculat totodată numărul de reproducere de bază (R0) - un indicator al contagiozităţii unei boli, plecând de la premiza că populaţia are imunitate zero prin infectare sau vaccinare - pentru diferite genuri muzicale.

Deşi a variat substanţial de la un gen muzical la altul, au descoperit că dansul şi muzica metal au cel mai mic scor mediu al R0, de 2,8, respectiv 3,7. Muzica pop este mai transmisibilă, dar a fost cu mult depăşită de genuri precum rock şi hip-hop, în timp ce muzica electronică - o formă de muzică electronică destinată ascultării mai degrabă decât dansului - a avut cel mai ridicat R0, de 3,430. Ceea ce înseamnă că este de aproximativ 190 de ori mai transmisibilă decât pojarul, care are un R0 de circa 18.

Acest lucru nu înseamnă că sunt descărcate mai multe piese de muzică electronică, ci mai degrabă că acest gen muzica se propagă mai rapid în rândul fanilor.

Bolile sunt limitate în modul prin care se pot transmite întrucât necesită interacţiune fizică, a spus Rawson. Motivul pentru care constatăm valori extrem de ridicate ale R0 pentru anumite cântece este că poţi scrie doar un singur tweet şi ai infectat deja sute de persoane. Poţi transmite un cântec-contagios mult mai rapid decât în cazul unei boli infecţioase, a precizat Rawson.

Există probabil o mulţime de indivizi în rândul populaţiei care ar putea fi deja imuni la un gen precum muzica electronică datorită gusturilor preexistente, a spus Rawson. Bunica mea, spre exemplu, este destul de rezistentă la infecţia cu trap şi dubstep.

Poate ceea ce ne spun aceste cifre este că fanii muzicii electronice tind să fie mai pasionaţi când vine vorba despre melodiile preferate... Sau poate reţeaua socială a fanilor de muzică electronică este mai strâns conectată, a spus Rosati.

Sau poate că pop-ul, fiind un gen mai mainstream, este popularizat în principal prin mijloace cu un grad mai mare de pasivitate, cum ar fi radioul, a adăugat ea.

Ratele de infectare se pot totodată modifica pe parcursul timpului. În cazul muzicii pop şi rock, cred că radioul le-a slujit foarte bine pe vremea când era principala metodă de popularizare, a mai spus Rosati. Cele mai mari schimbări sunt mai probabile în cadrul acestor genuri de nişă care nu ajung să fie neapărat difuzate la radio sau unde artiştii nu sunt la fel de cunoscuţi. Cred că au o şansă mai mare de transmitere în contextul prezent al existenţei serviciilor de streaming şi al platformelor de social media.

Dacă popularitatea melodiilor este determinată de aceleaşi mecanisme ca şi transmiterea bolilor, modelul ar putea deschide noi căi de prezicere a succesului unor lansări muzicale şi a modalităţilor prin care poate fi stimulată popularizarea acestora.

Folosind în mod similar modele matematice utilizate în cazul transmiterii bolilor pentru a afla informaţii precum timpul mediu în care un individ este infectat, amploarea finală a epidemiei sau cât timp va dura o epidemie, am putea afla care este timpul mediu pe care o persoană îl petrece ascultând o melodie, câte persoane vor descărca un anumit cântec sau cât timp ar putea fi un anumit cântec popular, a spus Rosati.