În ultimele zile, urme ale trecutului au ieșit la suprafață pe râuri din Cehia și Germania, în condițiile în care Europa a fost lovită de o secetă excepțională în această vară. Din cauza nivelului scăzut al apei, inscripțiile gravate pe pietrele vechi devin vizibile cu ochiul liber.

Aceste așa-numite „pietre ale foamei" sunt o mărturie a secetelor din ultimele secole și amintesc de suferințele îndurate de populație încă din secolul al XV-lea. Secarea cursurilor de apă a însemnat recolte slabe și riscul de foamete. Pe o piatră care a reapărut la jumătatea lunii august în râul Elba - cu o lungime de peste 1.000 km - la Decin (Cehia), scrie: „Dacă mă vezi, atunci plângi".

Această faimoasă „piatră a foamei" din Cehia, apărută nu departe de granița cu Germania a mai fost văzută și în 2018, în timpul unei secete puternice. Este unul dintre cele mai vechi monumente hidrologice din Europa. Potrivit unui studiu realizat în 2013 de o echipă de arheologi cehi, pe aceeași rocă sunt înregistrate mai multe date ale penuriei de apă: 1417, 1616, 1707, 1746, 1790, 1800, 1811, 1830, 1842, 1868, 1892 și 1893.

„O amintire a strămoșilor noștri"

Potrivit săptămânalului german Der Spiegel, râurile din Europa Centrală "au fost întotdeauna și rămân rute comerciale importante". Prin urmare, când râurile europene au secat, „navele care transportau alimente nu mai puteau naviga". Cea mai veche inscripție datează din 1417, adică din Evul Mediu târziu, subliniază revista, numind acest semn „o amintire a strămoșilor noștri".

În această vară, Rinul a atins, de asemenea, un nivel minim istoric în Germania. La Emmerich, chiar înainte de granița cu Olanda, cel mai lung râu din Europa a atins un minim istoric de zero centimetri pe 17 august, potrivit presei germane. Acest nivel scăzut al apei a dus de atunci la apariția „pietrelor foamei", care fuseseră uitate.

Continuarea articolului o găsiți pe DC Business.ro.