Să ne gândim la bătrâni, copii, animale, dar și la cei tineri care nu mai pot face față caniculei și să ne rugăm în vreme de secetă!

Psalmi

Psalmul 135:7 El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui.

Psalmul 67:10-10 Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.

Psalmul 71:10 Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ.

Psalmul 147:8-9 El acoperă cerul cu nori, pregătește ploaia pentru pământ și face să răsară iarba pe munți. El dă hrană vitelor și puilor corbului când strigă.

Psalmul 64:10-11 Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta. Adapă brazdele lui, înmulțește roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind.

Rugăciune la vreme de secetă și foamete

Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­ne­­zeul nostru, primește rugăciunea ne­vred­nicului robului Tău. În­toar­ce-Ți mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră. Nu ne omorî cu foame și cu sete pe noi, oamenii, și dobitoacele. Ci cu milostivire po­run­­cește norilor din cer să slobozească pământului ploaie la vreme, ca să-l răcorească și să crească iarbă do­bitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor și să aducă roadele cele de trebuință vieții noastre; ca să preaslăvim sfânt numele Tău, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Profețiile Biblice ne-au avertizat despre valul de căldură extremă: „Și oamenii au fost pârjoliți cu arșită mare!”

Rugăciune către Sfântul Ilie la vreme de secetă

Preamărite și preaminunate Proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viața ta îngerească, fiind ridicat la Cer cu trupul într-un car de foc, acum sălășluind în locașurile raiului și stând în fața tronului Împăratului Ceresc, auzi-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane și cu umilință alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate și cu atotputernica Sa bunăvoință, să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre tot lucrul bun, ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor și a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeții, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătății, al răbdării, al înțelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu și al izbăvirii aproapelui. Nimicește prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creștinesc prin necinstirea credinței dreptslăvitoare, față de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului și a pierzaniei. Depărtează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu, apără orașele, satele și țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de neînțelegeri între frați, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întărește poporul nostru binecredincios și ajută-l în toate faptele lui bune. Mijlocește, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriților noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească, înțelepciune în purtare și învățătură, cucernicie și tărie în ispite, să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice, în Împărăția lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin!

Rugăciune la vreme de secetă

Doamne Dumnezeule, Carele prin profetul Tău Ilie ai pus capăt secetei, ai udat faţa pământului cu căderea ploilor şi prin bogăţia roadelor ai dat hrană din belşug poporului Tău; Tu însuţi şi acum, înduplecat fiind de bunătatea Ta firească, dăruieşte pământului ploi liniştite, spre rodnicia recoltei de peste an. Că Tu eşti Cel Care ai aşezat apele în matca lor şi pământul, acoperit de ele, l-ai scos la iveală. Tu eşti Cel Ce ai poruncit pământului sa scoată roade de tot felul spre desfătarea noastră. Tu eşti Cel Care pentru păcatul oamenilor din vremea lui Noe ai dezlegat izvoarele adâncului, ai deschis noianul de ape ale cerului şi ai acoperit pământul sub talazurile mării spre nimicirea a tot trupul. Tu eşti Cel Ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale Tale. Tu eşti Cel Ce ridici nori şi le porunceşti să slobozească picuri de ploaie. Tu eşti Cel Ce duci în înalt apa mării, revărsând-o pe faţa pământului. Tu eşti Cel Ce ai rânduit rouă şi ai hotărnicit ploile de bunăvoie, umplând râurile de apă şi udând pământul brăzdat de făgaşe spre înmulţirea roadelor frumoase. Tu eşti Cel Ce ai străbătut marea dintr-o parte în alta, ai făcut râul să poată fi trecut şi ai izvorât apă din piatră, amărăciunea apelor prefăcând-o în dulceaţă. Firea apelor îşi ştie Făcătorul; îşi cunoaşte Stăpânul; nu poate nesocoti slujirea cuvenită-i. De Te va vedea pe Tine, Stăpâne, mâniat pe noi, fie punându-se în mişcare va dezlănţui urgie, fie retrăgându-se se va domoli, şi vlăstarele pământului se vor usca, dogoarea se va întinde, aerul se va încinge, iar pe noi ne va paşte primejdia. Or, de asemenea, de Te va vedea pe Tine, Iubitorule de oameni, lesne-iertător şi binevoitor, îşi va pregăti şuvoaiele, picăturile de ploaie vor cădea la pământ, aerul se va face uşor de respirat şi pământul, ascultător de porunca Ta, va da la iveală din sânu- rile sale roade îndestulate. Pe Tine, dar, Făcătorul şi Ţiitorul întregului univers, Te rugăm fierbinte şi stăruitor: miluieşte-ne pe noi, Doamne, milostiveşte-Te de noi. Aminteşte-Ţi că suntem lucrul mâinilor Tale. Ia aminte la slăbiciunea firii noastre, că Tu eşti Cel Ce ne-ai făcut. Vezi strâmtorarea păsărilor, freamătul jivinelor, plânsul pruncilor, strigătul tinerilor, chinul bătrânilor, lipsurile orfanilor, singurătatea văduvelor, neajunsurile săracilor şi glasul de rugă fierbinte al întregului Tău popor şi caută spre pământ şi satură-l cu ape din belşug. Că fiind lipsit de umezeală, vlăstarelor le pregăteşte uscarea, iar oamenilor şi dobitoacelor, nimicirea. Că, aducând odată nimicirea prin apă, Ţi-ai adus aminte de Noe, care era purtat de arcă sub talazurile nenumărate ale acelor ape. Ţi-ai adus aminte de el, de păsări, de dobitoace, de fiarele sălbatice, de târâtoare şi ai adus suflare de vânt pe pământ, şi apa a încetat a mai creşte. Şi pe Noe şi vietăţile cele dimpreună cu el le-ai păstrat ca pe nişte seminţe spre facerea celei de-a doua lumi. Iar acum prin secetă ne ameninţă foametea şi moartea. Adu-Ţi aminte de poporul ce şi-a pus încrederea în Tine. Adu-Ţi aminte de păsări. Adu-Ţi aminte de jivine şi suflă asupra lor răcoare. Să se sfârşească seceta şi seminţele pământului să dea rod spre hrana oamenilor şi a animalelor. Şi pe toate învredniceşte-le iarăşi de pronia şi purtarea Ta de grijă. Că Tu eşti Cel Ce răsări iarbă jivinelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor. Tu eşti Cel Ce scoţi pâine din pământ, izvorând vin şi veselind chipurile oamenilor cu untdelemn, ca, având parte din belşug de bunătăţile de la Tine, să slăvim întru veselia inimii bunătatea Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.