Dumnezeu este Cel care ne invită să ne rugăm, Dumnezeu este Cel care ne permite să ne rugăm. Trebuie să ne amintim că nu știm cum să ne rugăm. Avem nevoie de Duhul Sfânt să ne învețe.

Rugăciunea presupune întotdeauna efort, ceea ce înseamnă că trebuie să ne angajăm cu harul lui Dumnezeu.

Imaginea este aceasta: este mai puțin ca o cadă fierbinte în care te relaxezi și mai mult ca înotul. Imaginează-ți că intri într-o piscină și dacă este apă, poți înota. Dacă nu este apă, nu poți înota. Apa este Harul. Dacă nu este apă, nu poți pluti, dar dacă apa este acolo, trebuie să intri în piscină și să te miști. Trebuie să cooperezi cu harul pentru a rămâne la suprafață. Uneori este foarte ușor: Tot ce trebuie să faci este să te întinzi pe spate, să-ți întinzi degetele, să-ți miști picioarele puțin și poți rămâne la suprafață. Uneori rugăciunea este așa. Uneori rugăciunea este un loc de pace și odihnă, și este minunat, incredibil, o mare binecuvântare.

Dar alteori trebuie să înoți. Dacă vrei să te menții în formă și să înveți cum să trăiești această viață creștină, trebuie să faci ture în piscină. În unele zile va trebui să dai din picioare foarte tare, să vâslești foarte tare. Dar harul apei este acolo și trebuie să cooperăm cu el. Trebuie să învățăm cum să cooperăm cu harul lui Dumnezeu.

Putem păcătui în vise? Preot: Da, însă totul depinde doar de cum gestionezi situația!

De fapt, se spune că marile figuri ale Vechiului Legământ înainte de Hristos, precum și Maica Domnului, sfinții și chiar Iisus însuși, ne învață acest lucru: rugăciunea este o luptă.

Nu e vorba să te bați cu pumnul în piept și să zici că mergi la luptă, ci e vorba de acea consolare că, uneori, rugăciunea este dificilă, chiar și să ajungi să te rogi este dificil. Rugăciunea este o luptă împotriva noastră înșine. De câte ori nu ai intenționat să te rogi, dar ai avut mii de alte lucruri de făcut? Ne punem singuri piedici. Rugăciunea este o luptă împotriva noastră înșine și împotriva vicleșugurilor ispititorului, care face tot posibilul să ne țină departe de unirea cu Dumnezeu.

Există cineva care nu vrea să te rogi, și nu este vecinul tău sau Hollywood-ul, ci inamicul, ispititorul, care va face tot posibilul să te țină departe de motivul pentru care ai fost creat, adică unirea cu Dumnezeu. Nu putem ajunge la unirea cu Dumnezeu decât dacă suntem dispuși să ne angajăm în lupta rugăciunii, să răspundem ofertei Harului, invitației Harului lui Dumnezeu de a ne angaja în rugăciune. Când ne rugăm, trebuie să ne angajăm în acea rugăciune.

Mulți dintre noi vrem să trăim viața pe cont propriu și apoi să ne rugăm Domnului Iisus cum vrem. Viața noastră și rugăciunea noastră trebuie să se potrivească, nu perfect, dar cel puțin constant. Nu putem spune că vom face ce vrem în viața de zi cu zi, iar apoi, în rugăciune, să spunem „Facă-se voia Ta, Doamne”. Trebuie să spunem „Facă-se voia Ta” în viața noastră pentru ca atunci când spunem „Facă-se voia Ta” în rugăciune, să spunem adevărul.

Când e greu, este în regulă. Rugăciunea presupune întotdeauna efort.