Harta natală a Reginei Elisabeta a II-a, născută pentru a conduce

Născută pe 21 aprilie 1926, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a primit de la astre tăria și stabilitatea unui Soare în Taur, puterea imensă a unei Luni în Leu și rigiditatea și stabilitatea de a susține cu toată puterea sa rolul imens care i s-a dat prin Ascendentul în Capricorn. 

Faptul că Luna, adică „inima sa de Leu”, ar fi putut să o îndrepte către pasiuni și excese mult mai strălucitoare decât a arătat vreodată, felul în care se îmbină elementele din harta natală a acesteia a făcut că ea să privească totul dintr-o perspectivă logică și să rămână mereu cu picioarele pe pământ. 

Astrograma sa ne face să înțelegem încă o dată că avea un potențial imens încă de la naștere, avându-l pe Saturn în conjuncție cu Mijlocul Cerului (casa a 10-a, a autorității), ceea ce denotă faptul că era predestinată să fie o figură impunătoare a lumii pe termen lung, destul de greu de conceput pentru toți, având în vedere că poate că mulți dintre noi, cei care citim acest articol acum, ne-am născut după ce ea a devenit regină (1953). Este un simbol al timpului însuși, al secolului său. 

Regina Elisabeta s-a născut cu Nodul Nord în semnul Racului, cel care patronează asupra familiei, dar și a moștenirii. Jupiter și Marte sunt ambele în casa 1, casa identității, ceea ce arată noroc, abundență, magnitudine, dar și putere, autoritate, luptă. 

Viața și moartea celei mai celebre Regine 

Regina Elisabeta a II-a, cel mai faimos monarh din lume, a murit joi, la vârsta de 96 de ani, la reşedinţa sa scoţiană, Castelul Balmoral, deschizând o nouă eră pentru coroana britanică, căreia şi-a dedicat întreaga viaţă, relatează AFP.

Moartea suveranei, a cărei stare de sănătate se deteriorase în ultimul an, a provocat o emoţie imensă în Marea Britanie şi în întreaga lume. Fiul şi moştenitorul ei a urcat pe tron la vârsta de 73 de ani cu numele de Charles al III-lea.

„Regina a murit liniştită la Balmoral în această după-amiază. Regele şi regina consoartă vor rămâne la Balmoral în această seară şi se vor întoarce mâine (vineri n.e.) la Londra”, a precizat Palatul Buckingham într-un scurt comunicat.

Simbol al stabilităţii, ea a trecut neperturbată prin toate epocile şi crizele, iar de la moartea tatălui său, George al VI-lea, în 1952, când ea avea doar 25 de ani, i-a cunoscut pe Jawaharlal Nehru, Charles de Gaulle şi Nelson Mandela, care a numit-o „prietena mea”.

În timpul domniei sale, a asistat la construirea şi căderea Zidului Berlinului şi a întâlnit 12 preşedinţi americani. Marţi, ea tocmai îşi numise cel de-al 15-lea prim-ministru, Liz Truss, ocazie a unei ultime fotografii, în care apare zâmbind şi sprijinindu-se într-un baston.

De-a lungul domniei sale de 70 de ani, cea mai lungă din istoria Marii Britanii, şi-a îndeplinit rolul cu un simţ al datoriei de nezdruncinat. În timpul crizelor din regatul său şi ale regalităţii, ea a reuşit să păstreze sprijinul masiv al poporului britanic, care a venit cu zecile de mii de oameni să o vadă pentru câteva minute la balconul Palatului Buckingham, în iunie, cu ocazia jubileului de platină, o celebrare de adio a celor 70 de ani de domnie. 

Iubită în întreaga lume

„Mă simt foarte tristă, mă simt ca şi cum bunica mea a murit', a declarat Tonnie Cunningham, 35 de ani, intervievată de AFP pe străzile din Londra. „Este singurul monarh pe care l-am cunoscut vreodată”, a observat Margaret Caselton, în vârstă de 75 de ani, „extrem de tristă”.

Televiziunile şi posturile de radio din Marea Britanie şi-au întrerupt programele pentru a anunţa decesul suveranei, care era văduvă de la moartea soţului ei, Philip, în aprilie 2021. Seagurile au fost arborate în bernă pe Palatul Buckingham din Londra, unde unele persoane au izbucnit în lacrimi. „God Save the Queen” a fost difuzat la BBC. În centrul Londrei, ecranele publicitare prezintă acum portrete ale suveranei. 

„Moartea iubitei mele mame, Majestatea Sa Regina, este un moment de mare tristeţe pentru mine şi pentru toţi membrii familiei mele”, a declarat noul rege Charles al III-lea în prima sa declaraţie în calitate de suveran. „Plângem profund pierderea unei suverane şi a unei mame iubite. Ştiu că pierderea ei va fi profund resimţită în întreaga ţară, în regate şi în Commonwealth, precum şi de nenumăraţi oameni din întreaga lume”. Charles a mers la Balmoral în cursul dimineţii, după ce Palatul a anunţat o deteriorare a stării de sănătate a suveranei. El a fost urmat în cursul zilei de sora sa Anne, iar mai târziu, după-amiaza, de fraţii săi Andrew şi Edward, precum şi de noul moştenitor al tronului, William. Soţia acestuia din urmă, Kate, a rămas în Windsor cu cei trei copii ai lor, care începeau şcoala. Prinţul Harry, fiul cel mic al lui Charles, a sosit seara fără soţia sa, Meghan. Cuplul, care locuieşte în California, urma să participe joi seara la o ceremonie la Londra. Pe treptele de pe Downing Street 10, şefa guvernului, Liz Truss, a adus un omagiu unei suverane „iubite şi admirate în întreaga lume”.

„Moartea Majestăţii Sale este un şoc uriaş pentru naţiune şi pentru lume”, a declarat ea, făcând apel la britanici să se unească în spatele noului rege, cu care a vorbit pentru prima dată. Din străinătate au sosit omagii din partea liderilor politici şi a capetelor încoronate. La Consiliul de Securitate al ONU s-a păstrat un minut de reculegere. Turnul Eiffel nu a strălucit în fiecare oră a serii. Drapelele de la Casa Albă, de la clădirile publice din SUA, de la ambasade, de la bazele militare şi de pe navele de război vor fi arborate în bernă până în ziua înmormântării Elisabetei a II-a, la apusul soarelui.

Un moment istoric 

Decesul suveranei, care îşi limitase apariţiile după o noapte petrecută în spital în octombrie 2021 şi care recunoscuse dificultăţi în a se deplasa, deschide o perioadă de doliu naţional, până la înmormântarea sa peste aproximativ zece zile. Elisabeta a II-a era, la moartea sa, şefa de stat a 15 regate, din Noua Zeelandă până în Bahamas, pe care le-a străbătut de-a lungul domniei sale, purtând întotdeauna ţinute asortate, adesea în culori vii. Mai presus de toate, ea este, pentru marea majoritate a supuşilor săi, singura suverană pe care au cunoscut-o vreodată, prezentă pe bancnote, pe timbre (care vor trebui să îşi schimbe faţa) şi supusă atenţiei permanente a tabloidelor. Ea a păstrat instituţia în ciuda mai multor crize, inclusiv moartea în 1997, la Paris, a fostei soţii a lui Charles, Diana, care a fost urmărită de paparazzi. Elisabeta a II-a a fost acuzată de lipsă de compasiune în faţa imensei emoţii provocate de moartea „prinţesei poporului”.

De asemenea, a rămas tăcută în faţa acuzaţiilor de agresiune sexuală la adresa fiului său Andrew, pe care le-a stins în luna martie a acestui an, plătind milioane de dolari, şi a rămas stoică în faţa acuzaţiilor de rasism îndreptate împotriva familiei regale, din partea nepotului său Harry şi a soţiei sale Meghan Markle.

Unitatea regatului 

Viitorul monarhiei pare mai complicat cu Charles, a cărui popularitate este mult mai scăzută. Britanicii îl preferă pe prinţul William, acum moştenitor al coroanei, şi pe soţia sa Kate.

Elizabeth Alexandra Mary Windsor nu era destinată să devină regină atunci când s-a născut, la 21 aprilie 1926. Dar la sfârşitul anului 1936, unchiul ei, Edward al VIII-lea, a abdicat, preferând să se căsătorească cu Wallis Simpson, o americancă divorţată de două ori. Tatăl Elisabetei a devenit apoi Regele George al VI-lea, iar ea a devenit moştenitoarea Coroanei. Pe 6 februarie 1952, în timpul unei călătorii în Kenya, a aflat că tatăl ei a murit de cancer, la vârsta de 56 de ani. S-a întors imediat în Marea Britanie şi a fost încoronată la 2 iunie 1953.

Distantă cu cei patru copii ai săi - Charles, născut în 1948, Anne (1950), Andrew (1960) şi Edward (1964) -, Elisabeta a II-a onora încă sute de angajamente în fiecare an, la vârsta de 90 de ani: inaugurări de tot felul, recepţii la Buckingham, înmânări de decoraţii sau premii. Charles va trebui să facă multe pentru a păstra ataşamentul poporului britanic faţă de monarhie, o instituţie pe care unii o consideră învechită, dar al cărei prestigiu Elisabeta a II-a a reuşit să îl menţină. El accede la tron într-un moment în care unitatea Regatului Unit se fisurează, sub efectul Brexitului, care a reaprins dorinţa de independenţă în Scoţia şi tensiunile comunitare în Irlanda de Nord. În fostele colonii britanice care au rămas regate, criticile la adresa trecutului colonialist sunt, de asemenea, în creştere, iar impulsurile republicane capătă forţă.

sursă: AGERPRES/(AS - editor: Mariana Ionescu), nypost.com