Este o zi de mare bucurie la creștinii de rit ortodox, o zi care „prefațează” învierea lui Iisus prin învierea lui Lazăr, spune părintele Necula. Înviindu-l pe prietenul său, Lazăr, Iisus Hristos se dovedește a fi aproape de noi ca prieten, însă el este în același timp și deasupra noastră ca un făcător de minuni. În acest gest al prieteniei pe care Mântuitorul îl face către Lazăr, ne arată că a venit și pentru noi și că ne va mântui pe toți, așa să îi fim cu toții prieteni.

Totodată, învierea lui Lazăr întărește realismul marii Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos care se va petrece la o săptămână distanță. 

La patru zile de la moartea lui Lazăr, după ce le lasă pe surorile acestuia, Marta și Maria, să îl plângă, după ce se epuizează, iată, secvența de doliu, Iisus este așteptat în Betania spre a-l plânge pe prietenul său, însă el se duce la mormânt și zice „Lazăre, ție îți zic, scoală-te”! Această minune dumnezeiască face ca moartea să fie izbăvită, face ca moartea să se transforme în nuntă, iar întristarea în mare bucurie. Aceasta este taina creștinismului, aduce bucuria în sufletele noastre, bucuria credinței. Precum Lazăr, cu toții suntem chemați să venim acasă, iar acasă este „împărăția Lui Dumnezeu”, după cum afirmă părintele. 

Aceasta este taina împărăției Lui Dumnezeu, bucuria! Dacă ar fi doar să ne imaginăm că un om se vindecă de o boală gravă, se vindecă de cancer, am fi uimiți să îl vedem revenindu-și, să ne gândim, așadar, că cineva se vindecă de moarte, aceasta este taina creștinătății.

Cu Floriile intrăm în ceea ce părintele Necula numește „Paștele copiilor”, deoarece copiii ies în întâmpinarea lui Iisus cu ramuri, copiii sunt cei care îl văd deja ca pe un împărat înviat, sunt cei care cred primii în ideea de miracol, sunt ei înșiși un simbol al bucuriei. Ei cântă: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, este o împlinire a glasului copiilor, ei sunt, de asemenea, primii care vor spune „Hristos a înviat”.

Noi când mergem cu salcia la morminte sau când punem nume de flori copiilor, facem ca această sărbătoare să se materializeze permanent în popor. 

Să ne gândim astăzi la Florii ca la Paștele copiilor, sugerează părintele Constantin Necula, să nu ne ducem încă cu gândul la drama trădării care arată cât de schimbătoare este firea umană – la fel ca vremea primăvara. Mai întâi mulțimea îl primește pe Hristos cu bucurie pentru a striga apoi, la scurt timp după aceasta, „răstignește-l”, „răstignește-l”, căci spre seară după „Paștele copiilor” vom începe să simțim „Paștele crucii”.

Intrarea Domnului în Ierusalim, să ne rugăm și să ne gândim la imaginea sa călare pe asin, la frumusețea dragostei de semeni, la prietenie, la copilărie, la înviere. Toată istoria lumii se schimbă odată cu această intrare.

Puteți urmări în întregime explicațiile părintelui Necula accesând sursa acestui articol mai jos.