Acest lucru se afirmă într-un studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Göteborg (Suedia). În acvarii speciale, experţii au recreat solul umed care se găseşte în apropierea bazinelor de apă şi apoi au plasat acolo pahare de plastic şi hârtie. După ceva timp, în acvarii au fost introduse larve.

Oamenii de ştiinţă au urmărit creşterea larvelor timp de şapte zile. S-a dovedit că traiul în apropierea oricărui tip de pahar are un impact negativ atât asupra creşterii, cât şi asupra dezvoltării lor. Hârtia nu este rezistentă nici la grăsime, nici la apă, de aceea interiorul paharelor de hârtie este acoperit cu un strat fin de plastic. O astfel de peliculă este adesea realizată din polilactide, un tip de bioplastic. Chiar dacă acest material este compus în proporţie de 99% din porumb, manioc sau trestie de zahăr şi nu din combustibil fosil, poate fi totuşi toxic în anumite condiţii.

Studiile anterioare ale oamenilor de ştiinţă finlandezi au arătat că folia bioplastică nu se descompune într-un an în natură, ci doar se rupe în bucăţi. Prin urmare, există un risc real ca materialul să ajungă în ţesutul animalelor şi al oamenilor, aşa cum se întâmplă şi cu alte tipuri de plastic.

Oamenii de ştiinţă suedezi cred că singura modalitate de a preveni impactul negativ al materialelor plastice asupra animalelor şi oamenilor este renunţarea completă la ambalajele de unică folosinţă. Ţările europene lucrează deja pentru a reduce folosirea unor astfel de ambalaje. De exemplu, la Aeroportul Schiphol din Amsterdam nu se mai vinde apă în sticle de plastic, iar în Franţa nu se mai pot cumpăra fructe şi legume în tăvi şi pungi de plastic, citează Rador.