Dovezile ADN au încheiat, în sfârșit, dezbaterea privind originile misterioase ale etruscilor, o civilizație antică, ale căror rămășițe au fost descoperite în Italia.

Potrivit unor date genomice colectate de la 12 situri din Italia, acești oameni enigmatici nu au emigrat din Anatolia (o regiune care face parte acum din Turcia), însă împărtășeau moștenire genetică cu oamenii care trăiau în apropiere de Roma antică.

Toți se trăgeau din păstorii care s-au mutat în regiune de la stepe în timpul Neoliticului Târziu și a Epocii Bronzului. Având în vedere că steeple sunt considerate a fi locul de origine al limbilor indo-europene, descoperirea evidențiază un alt mister al etruscilor, anume cel în privința limbii lor non-indo-europeană (acum dispărută), care a reușit să persiste timp de câteva secole bune.

Ce știm despre etrusci?

Nu știm foarte multe despre etrusci. Totuși, știm că acești oameni erau meșteșugari remarcabili, metalurgiști pricepuți și sofisticați din punct de vedere politic. Însă, noi înțelegem doar parțial limba lor dispărută, fapt ce a făcut dificilă aflarea originilor acestora, în special în absența dovezilor genetice solide.

O școală de gândire, susținută de istoricul grec Herodot, a fost că etruscii au migrat în Italia din Anatolia sau regiunea Mării Egee, iar cultura lor a avut origini grecești. Această interpretare nu este apreciată de academicienii moderni pentru că arheologii au descoperit foarte puține dovezi care să susțină ipoteza migrației.

Altă posibilitate este că civilizația etruscă a apărut dintr-o populație indigenă care se stabilise deja în regiune, fenomen cunoscut drept civilizație autohtonă.

Coordonată de antropologul Cosimo Posth de la Universitatea din Tübingen, Germania, o echipă internațională de cercetători a încercat să elucideze misterul prin studierea ADN-ului antic. Aceștia au colectat mostre genetice de la 82 indivizi, dintr-un interval cuprins între 800 î.e.n. și 1000 e.n. în Etruria și sudul Italiei, iar apoi le-au comparat cu ADN de la alte populații antice și moderne.

Etruscii împărtășeau un profil genetic cu populații învecinate

Oamenii de știință au descoperit că etruscii împărtășeau un profil genetic cu populații învecinate, precum latinii care locuiau în Roma în același timp, chiar dacă cele două grupuri aveau diferențe lingvistice și culturale semnificative.

La fel ca în cazul multor populații europene, o proporție considerabilă a profilului genetic poate fi atribuită descendenței asociate stepei. Nu este clar, totuși, cum au apărut aceste diferențe semnificative între etrusci și vecinii lor.

Limba etruscă nu este, însă, complet unică. Aceasta aparține unui grup numit limbile Tyrsenian, toate dintre acestea fiind dispărute. Acest grup include Rhaetic, o limbă vorbită cândva în Alpi, și Lemnian, din Lemnos, insulă situată la nord de Marea Egee.

Asta ar putea sugera că aceste limbi s-ar fi răspândit printr-o expansiune maritimă de la Mediterană, însă profilul genetic al etruscilor nu arată dovezi ale acestei origini. În schimb, cercetătorii sugerează că poate limbile Tyrsenian s-au răspândit din Etruria ca punct de origine. Mai multe analize sunt necesare.

„Această schimbare genetică prezintă în mod clar rolul Imperiului Roman în strămutarea la scară largă a oamenilor”

Analiza echipei a mai dezvăluit rezultatele schimbărilor majore din Italia. Atunci când Imperiul Roman a apărut, ADN-ul antic a dezvăluit că populația etruscă a trecut printr-o schimbare genetică majoră, pe măsură ce oamenii de la est de Mediterană s-au îmbinat cu populația italiană, cel mai probabil un rezultat al importării de sclavi și soldați de către romani.

„Această schimbare genetică prezintă în mod clar rolul Imperiului Roman în strămutarea la scară largă a oamenilor într-o perioadă de mobilitate geografică și socioeconomică”, a spus Johannes Krause, antropolog la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania.

În Evul Mediu, în urma prăbușirii Imperiului Roman, profilul genetic s-a schimbat din nou, odată cu descendențele europene nordice răspândindu-se în peninsula italiană. Acesta a fost rezultatul invaziei lombarzilor, din Germania și Suedia, care au cucerit și apoi au condus mare parte din Italia între 568 și 774 e.n.

Totuși, din 1000 e.n., profilul genetic al oamenilor din Toscana, Lazio și Basilicata a rămas mai mult sau mai puțin neschimbat. Cercetătorii au spus că asta este în concordanță cu profilul genetic al oamenilor din Roma. Toate aceste descoperiri vor putea fi confirmate pe deplin prin analize ulterioare, scrie Descopera.