Cu ajutorul instrumentului Jovian Infrared Auroral Mapper (JIRAM), un instrument construit de Agenţia Spaţială italiană ce a fost folosit iniţial pentru a străpunge norii groşi ai planetei Jupiter, sonda Juno a surprins imagini în infraroşu ale lacurilor de lavă de la suprafaţa lunii Io. În imagini pot fi văzute inele fierbinţi de lavă ce înconjoară o crustă mai rece. Conform datelor colectate de Juno, aceste inele de lavă au temperatura între 232 şi 732 de grade Celsius, în condiţiile în care temperatura crustei este mult mai scăzută, de aproximativ -43 de grade Celsius.

'Acum avem o idee despre cel mai frecvent tip de vulcanism întâlnit pe Io: uriaşe lacuri de lavă în care magma urcă şi coboară', a declarat Alessandro Mura, membru al echipei Juno din cadrul Institutului Naţional de Astrofizică de la Roma.

'Crusta din lavă este forţată să se spargă fiind împinsă în pereţii lacului, formând un inel tipic de lavă, aşa cum întâlnim la lacurile de lavă din Hawaii'. Aceasta este principala ipoteză a cercetătorilor.

O altă ipoteză susţine că magma se ridică din mijlocul lacului, împingând crusta spre exterior până se scufundă la marginea lacului, expunând lava şi generând inelele de lavă observate. Oamenii de ştiinţă mai au încă multe de aflat despre Io, în special din datele imagistice culese de sonda Juno.

'De abia am început să analizăm rezultatele JIRAM obţinute în cursul survolurilor satelitului Io de la mică distanţă, din decembrie 2023 şi februarie 2024', a declarat şi Scott Bolton, cercetător principal în ceea ce priveşte luna Io de la Southwest Research Institute din San Antonio (SUA).

'JIRAM se dovedeşte unul dintre cele mai valoroase instrumente pentru a afla mai multe despre această lume torturată, prin îmbinarea acestor noi rezultate cu cele obţinute în cadrul misiunii de lungă durată a sondei Juno de a monitoriza şi cartografia vulcanii de la polii lui Io', a mai adăugat el.

Sursa: AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu)

Un studiu demonstrează că liliecii sălbatici posedă abilităţi cognitive avansate

Iată câteva lucruri interesante despre sateliții naturali ai lui Jupiter!

1. În total, de la începutul anului 2018, astronomii cunosc aproximativ 95 de sateliți ai lui Jupiter. Dintre aceștia, doar 8 sunt sateliți regulați, adică corpuri despre care se crede că s-au format împreună cu planeta. Restul sateliților sunt obiecte capturate de gravitația gigantului gazos de-a lungul miliardelor de ani de existență.
2. Șase sateliți mici ai lui Jupiter aparțin categoriei de „pierdute”. Aceasta înseamnă că nu au fost observați de la descoperirea lor, iar astronomii nu au suficiente date pentru a calcula cu exactitate orbitele lor.
3. Cei doi sateliți cei mai apropiați de Jupiter (Metis, cu o lungime de 60 de kilometri, și Adrastea, cu o lungime de 20 de kilometri)  gravitează în jurul lui mai repede decât face acesta o rotație în jurul axei sale.
4. Io se caracterizează prin cea mai mare activitate vulcanică din Sistemul Solar. Există peste 400 de vulcani activi pe suprafața sa. Fluxurile de lavă se întind pe zeci și sute de kilometri, iar înălțimea emisiilor vulcanice atinge 500 km.
5. Emisiile vulcanilor de pe Io sporesc semnificativ magnetosfera lui Jupiter. Din această cauză, orbita satelitului trece de fapt prin unul dintre centurile de radiații ale gigantului gazos. Un astronaut care ar îndrăzni să aterizeze pe Io ar primi o doză letală de radiații în doar 3-4 ore.
6. Suprafața Europei este complet acoperită cu gheață și este una dintre cele mai netede din Sistemul Solar. Există foarte puține cratere pe acest satelit și nu există munți. Un ocean de apă sărată de până la 100 km adâncime este ascuns sub crusta de gheață. Mulți oameni de știință consideră Europa unul dintre cele mai promițătoare locuri pentru căutarea vieții extraterestre în Sistemul Solar.