Doar un sfert din masa Pământului, este una dintre cele mai uşoare din catalogul de exoplanete ce cuprinde aproape 5.000 de planete care se învârt în jurul altor stele decât Soarele.

Proxima Centauri este situată la doar patru ani lumină de Soarele nostru. Mult mai mică şi de două ori mai rece decât el, ea aparţine categoriei piticilor roşii.

Dar steaua poate fi aproape şi nu prea mare - aşa că nu foarte orbitoare - este dificil de detectat planete în jur. Pentru că atunci când observăm sistemul Proxima, Pământul, exoplaneta şi steaua sa nu sunt pe acelaşi plan: nu putem deci să aplicăm aşa-numita metodă de tranzit, cea mai uşoară, cea mai facilă, care constă în captarea variaţiilor de luminozitate provocate prin trecerea unei planete în faţa stelei gazdă, ca o micro-eclipsă.

A fost deci necesar să se folosească metoda vitezelor radiale, care constă în măsurarea vitezei stelei, observând dacă aceasta se apropie sau se îndepărtează de noi. Dacă planetele orbitează în jur, această viteză va varia uşor.

Astfel au fost găsite în urmă cu câţiva ani, Proxima b, cu o masă asemănătoare Pământului şi situată în zona habitabilă (nici prea aproape, nici prea departe de stea pentru a putea avea apă în stare lichidă la suprafaţă), şi Proxima c, mai mică.

Când le-am descoperit, s-a bănuit că un semnal vine de pe o a treia planetă, a declarat pentru AFP Baptiste Lavie, de la departamentul de astronomie al Universităţii din Geneva, membru al echipei care foloseşte Foarte Marele Telescop al Observatorului European de Sud (VLT) în Chile.

Dar acest semnal a fost atât de slab încât a fost necesară continuarea observaţiilor folosind spectrograful ESPRESSO instalat pe VLT. Ceea ce a ajuns să confirme o mică variaţie a vitezei stelei (1,4 km pe oră) provocată de o planetă foarte apropiată.

Proxima d se află la patru milioane de kilometri de steaua sa, la mai puţin de o zecime din distanţa lui Mercur faţă de Soare. Situată la marginea zonei locuibile, durează doar cinci zile pentru a-şi finaliza mişcarea de revoluţie.

Este cu siguranţă o planetă stâncoasă, masa ei fiind prea slabă pentru a reţine gazul, la fel ca giganţii gazoşi ai sistemului solar precum Jupiter, Saturn sau Neptun, potrivit astronomului Baptiste Lavie.

Această descoperire extrem de importantă arată potenţialul metodei vitezelor radiale de a dezvălui populaţii de planete uşoare, precum a noastră, care ar fi cele mai abundente din galaxia noastră şi ar putea adăposti viaţă, a conchis Pedro Figuiera, responsabil al ESPRESSO în Chile, citat într-un comunicat de presă al ESO.