Gaura neagră supermasivă, situată la aproximativ 34 de milioane de ani-lumină depărtare, în galaxia Henize 2-10, a fost văzută aruncând un jet enorm de gaz ionizat, lung de 500 de ani-lumină din centrul său. Gazu este expulzat la o viteză de aproximativ 1,6 milioane km/h, contribuind la o „furtună” de formare de noi stele într-o pepinieră stelară din apropiere.

Descoperirea, făcută cu ajutorul telescopului spațial Hubble al NASA, este prima care înregistrează o gaură neagră uriașă care „naște” stele.

Constatarea remarcabilă a fost descrisă într-un studiu publicat pe 19 ianuarie în revista Nature.

„Am știut că ceva neobișnuit și special se întâmplă în Henize 2-10”

„Încă de la început, am știut că ceva neobișnuit și special se întâmplă în Henize 2-10, iar acum Hubble a oferit o imagine foarte clară a conexiunii dintre gaura neagră și o regiune vecină de formare a stelelor situată la 230 de ani-lumină de gaura neagră”, a declarat coautorul studiului Amy Reines, astrofizician la Universitatea de Stat din Montana.

„Rezoluția uimitoare a lui Hubble arată în mod clar un model asemănător unui tirbușon în vitezele gazului, pe care îl putem asemăna cu modelul unui flux de precesie sau de ieșire a gazului din gaura neagră”, a continuat Reines, conform Live Science.

„Surpriza suplimentară a fost că fluxul a declanșat nașterea de noi stele”

Astronomii au observat unduirea subțire a jetului întinzându-se de la gaura neagră și în spațiu până la o pepinieră stelară strălucitoare. Găuri negre supermasive (care au dimensiunea de milioane până la miliarde de găuri negre de masă stelară) au mai fost observate aruncând pene cosmice, dar până acum, astronomii au crezut că aceste jeturi au împiedicat, mai degrabă decât au ajutat, formarea stelelor în galaxiile pitice.

„La doar 30 de milioane de ani-lumină distanță, Henize 2-10 este suficient de aproape încât Hubble a reușit să surprindă foarte clar atât imagini, cât și dovezi spectroscopice ale unei găuri negre, a spus autorul principal Zachary Schutte, student absolvent la Universitatea de Stat din Montana.

„Surpriza suplimentară a fost că, în loc să suprime formarea stelelor, fluxul a declanșat nașterea de noi stele”, a continuat acesta.

Găurile negre își produc jeturile prin aspirarea materialului din norii de gaz sau stelele din apropiere înainte să-l arunce înapoi în spațiu sub forma unei plasme fierbinte care călătorește aproape cu viteza luminii. Dacă sunt încălziți la temperatura potrivită, norii de gaz care intră în contact cu jetul vor deveni apoi pepinierele ideale pentru viitoarele stele.

Am ajuns să ne întrebăm: de unde au apărut?

Dar trebuie îndeplinite niște condiții ideale; dacă jeturile încălzesc prea mult norii de gaz, ei își pot pierde capacitatea de a se răci înapoi în modul necesar pentru formarea stelelor, potrivit NASA. Dar cu fluxul blând și mai puțin masiv din gaura neagră din Henize 2-10, condițiile au fost perfecte pentru formarea stelelor.

Întrucât această gaură neagră a rămas relativ mică de-a lungul timpului, cercetătorii cred că studierea ei mai detaliată i-ar putea ajuta să înțeleagă originile mai mici ale găurilor negre supermasive mai mari din univers și ce procese le-au făcut să ajungă la o scară atât de enormă. În plus, metoda de înaltă rezoluție dezvoltată de echipă pentru a identifica semnătura slabă a găurii negre poate fi acum folosită pentru a găsi altele asemănătoare.

„Nu am putut vedea era primelor găuri negre, așa că am ajuns să ne întrebăm: de unde au apărut? Galaxiile pitice ar putea păstra o parte din amintirea scenariului de însămânțare a găurii negre, care altfel a fost pierdută în timp și spațiu”, a spus Reines, scrie Descoperă.