Dar cum au putut materialele lor de construcție să mențină clădiri colosale precum Panteonul (care are cea mai mare cupolă neîntărită din lume) și Colosseumul de mai bine de 2.000 de ani?

Betonul roman, în multe cazuri, s-a dovedit a fi mai durabil decât echivalentul său modern, care se poate deteriora în decenii. Acum, oamenii de știință din spatele unui nou studiu spun că au descoperit ingredientul misterios care a permis romanilor să-și facă materialul de construcție atât de durabil și să construiască structuri elaborate în locuri dificile, cum ar fi docuri, canalizări și zone afectate adesea de cutremure, scrie CNN.

Echipa de studiu, care include cercetători din Statele Unite, Italia și Elveția, a analizat mostre de beton vechi de 2.000 de ani care au fost prelevate dintr-un zid al orașului de pe situl arheologic Privernum, în centrul Italiei. Acestea sunt similare în compoziție cu alt beton găsit pe tot cuprinsul Imperiului Roman.

Ei au descoperit că bucățile albe din beton, denumite claste de var, au oferit structurii capacitatea de a vindeca fisurile care s-au format în timp. Bucățile albe au fost trecute cu vederea anterior ca dovadă a amestecului neglijent sau a materiei prime de proastă calitate.