Oamenii au fost mereu obsedați de ghicirea viitorului. La urma urmei, dacă știi viitorul, poți acționa în consecință, nu? Există, într-adevăr, multe metode de a citi soarta cuiva, iar chiromanția (sau cititul în palmă) este una dintre ele. Această practică antică a fost folosită de secole și continuă să fie populară și în prezent.

Chiromanția, arta cititului în palmă, a înflorit în Europa Renașterii. Aceasta se baza pe premisa că geografia mâinii putea fi citită. De exemplu, cele trei linii principale puteau fi corelate cu organele principale: inima, creierul și ficatul. Geografia mâinii, un „munte” format la baza fiecărui deget, împreună cu „câmpiile” putea fi citită alături de o hartă cerească. Manualele de chiromanție circulau în manuscris din secolul al XIV-lea și au fost tipărite în număr tot mai mare în secolul al XVII-lea. Chiromanția era asemănătoare astrologiei (divinația din stele) și fiziognomiei (citirea feței). După anul 1600, în urma unui edict papal care denunța chiromanția și alte forme de divinație, unii autori au încercat să explice chiromanția, la fel ca fiziognomia, ca fiind complet naturală. Alții, cum ar fi medicul englez Robert Fludd (1574–1637), au dezvoltat componentele astrologice ale artei. Fludd era cunoscut pentru tomurile sale elaborate despre filozofia ocultă și disputele sale cu teologul și filozoful francez Marin Mersenne (1588–1648).

La polul opus al spectrului ocult, Caspar Schott explica chiromanția în termeni naturali și respingea orice asocieri astrologice. Cea mai lungă lucrare din volum îi aparține lui Praetorius însuși. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, chiromanția, ca și alte forme de divinație, fusese discreditată ca sistem intelectual, chiar dacă era explicată în mod natural. Cărturarii au încetat să mai scrie expuneri sistematice despre chiromanție, dar ghicitorii au continuat să se specializeze în cititul în palmă ca formă de ghicire a viitorului.

Istoria tarotului. Cum au ajuns niște cărți de joc să fie un instrument pentru practicarea magiei?

Pe măsură ce tot mai mulți oameni au început să practice această artă, legitimitatea ei a fost din ce în ce mai contestată, iar întrebările despre principiile și plauzibilitatea ei au apărut în dezbaterile despre filozofiile oculte și legitimitatea teologică a divinației. Îngrijorările privind funcționarea cauzelor naturale și extinderea liberului arbitru erau la rădăcina acestor dezbateri. Dacă liniile de pe mână erau cauzate de pozițiile planetelor la momentul nașterii cuiva, atunci mâna unei persoane putea fi citită la fel de precis, sau chiar mai precis decât harta natală a cuiva. Un chiromant citea semnele naturale ale caracterului cuiva, precum un fiziognom? Sau, precum un astrolog, acesta interacționa cu spirite nenaturale și intervenea în liberul arbitru? Sau era pur și simplu un șarlatan care vindea minciuni sub numele unei arte străvechi?

Care sunt elementele de bază ale cititului în palmă?

Mâna dreaptă este controlată de emisfera stângă a creierului și reflectă persoana exterioară, reprezentând părțile masculine și extrovertite ale unei persoane. Mâna stângă, controlată de emisfera dreaptă a creierului, reflectă personalitatea interioară și reprezintă o latură mai intuitivă.

Mâna stângă este „yin”-ul personalității, feminină și receptive, în timp ce mâna dreaptă corespunde aspectului „yang” al personalității, masculin și extrovertit.