Ataşat pe braţul extensibil al roverului dezvoltat de NASA, instrumentul franco-american Supercam a putut să observe de pe solul "Planetei Roşii" mediul natural în care se află craterul Jezero, un sit ales pe baza imaginilor furnizate de sateliţi.

Primele imagini de înaltă rezoluţie obţinute în acel sit confirmă indiciile furnizate de observaţiile făcute de pe orbita lui Marte: craterul Jezero, cu un diametru de aproximativ 35 de kilometri, a găzduit un lac închis, alimentat în trecut de un râu printr-o deltă, în urmă cu 3,6 milioane - 3 milioane de ani.

Studiul, publicat în revista Science - primul după asolizarea roverului Perseverence -, oferă numeroase detalii inedite despre istoria fostului sit lacustru, comparabil ca dimensiuni cu Lacul Leman.

Roverul Perseverance confirmă pertinenţa misiunii sale, ce vizează căutarea formelor de viaţă pe Marte

Supercam, o cameră ultrasofisticată construită în Franţa, le-a permis inginerilor de la NASA să identifice straturi de sedimente care sunt "candidate foarte bune pentru a găsi urmele unor forme de viaţă din trecut", au explicat reprezentanţii Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa, cu ocazia prezentării pentru presă a rezultatelor acestui studiu, coordonat de unul dintre angajaţii centrului, Nicolas Mangold.

Acele straturi, formate la baza unei movile cu înălţimea de circa 40 de metri, denumită Kodiak, sunt "depozite fine de tip argilos sau nisipos, care dispun, în plus, de facilitatea de a conserva materia organică", a explicat Nicolas Mangold, specialist în geologie planetară din cadrul Laboratorului de planetologie şi geodinamică.

Însă comunitatea ştiinţifică nu trebuie să se entuziasmeze prea repede, a avertizat el, deoarece acea materie organică ar putea la fel de bine să provină din "materie carbonică inertă", aşa cum se întâmplă în cazul celei depuse de comete.

"Materie organică"

Materia organică produsă de organisme vii este constituită din amestecuri moleculare complexe de carbon, hidrogen, azot şi, mai rar, oxigen, a detaliat Sylvestre Maurice, de la Institutul de cercetări în astrofizică şi planetologie din cadrul Universităţii Paul Sabatier din Toulouse.

"Este acel tip de materie pe care o găsim în profunzimile solului terestru şi în depozitele de sedimente din delte. De aici şi confirmarea interesului faţă de craterul Jezero manifestat de specialiştii în exobiologie", a adăugat el, referindu-se la disciplina care studiază viaţa în Univers.

"Orice exobiolog ar visa, într-adevăr, să găsească materii organice produse de organisme vii pe Marte!", a comentat Christian Mustin, expert în studiul materiilor la Centrul Naţional pentru Studii Spaţiale (CNES) din Franţa.

Aspectul pozitiv al acestor căutări: sedimentele ne arată că Jezero era un lac închis, în care apa intra fără să mai iasă şi al cărui nivel fluctua. "Anumite locuri se aflau alternativ în aer liber şi sub apă, fiind deci privilegiate pentru a găzdui forme de viaţă", afirmă Nicolas Mangold.

Există însă şi un aspect negativ: acel sistem închis este "mai puţin dinamic şi activitatea lui hidrologică este mai puţin îndelungată decât aceea a unui lac care ar fi existat mai mult timp dacă ar fi avut un râu care să fi ieşit pe cealaltă parte", a adăugat acelaşi geolog.

Roverul Perseverance a detectat, în plus, prezenţa neaşteptată a unor pietre mari şi blocuri stâncoase, martore ale unor curenţi fluviali puternici, precum cei produşi în timpul viiturilor. Sfârşitul perioadei lacustre a craterului Jezero ar fi fost deci teatrul unei schimbări climatice majore, au sugerat autorii studiului.

"Ce fel de climat a putut să genereze acea tranziţie? O aridificare, o glaciaţiune? Este ceea ce căutăm să aflăm şi noi", a explicat geologul.

Toate aceste observaţii, pe care Perseverance a putut să le facă în timp ce se afla la o distanţă de 2 kilometri de formaţiunile geologice studiate, le vor permite de acum cercetătorilor de la NASA să îşi orienteze explorările pentru ca roverul să se deplaseze pentru a preleva diverse eşantioane din scoarţa marţiană. Obiectivul final va fi acela de a analiza eşantioanele pe Terra, după ce acestea vor fi aduse pe planeta noastră în jurul anului 2030.

Alţi doi roboţi americani, Curiosity şi InSight, se deplasează în prezent pe scoarţa marţiană. În septembrie 2022, misiunea ruso-europeană ExoMars urmează să trimită la rândul ei un robot pentru a fora în scoarţa "Planetei Roşii" la o adâncime de peste un metru, marcând astfel o premieră în domeniul cercetărilor de acest tip. 

sursa: Agerpres