'La Kilberry Bagpipes suntem unii din ultimii fabricanţi artizanali, fără nicio îndoială din Edinburgh, dar probabil din întreaga lume', spune Ruari Black în timp ce fasonează o ţeavă.

Un element central al culturii celtice şi al regiunii Highlands, cimpoiul a fost utilizat până în secolul XX pentru a susţine moralul soldaţilor scoţieni pe câmpurile de bătălie, până la Debarcarea din Normandia, în al doilea război mondial. Însă în prezent acest instrument de suflat este din ce în ce mai des produs în mod industrial.

Variante ale cimpoiului există în numeroase regiuni, în special în Magreb dar şi în Balcani. La Kilberry Bagpipes, un atelier amplasat în apropiere de celebra Royal Mile, strada care face legătura între Palatul Holyrood şi castelul din Edinburgh, carnetul de comenzi este atât de lung încât un client trebuie să aştepte aproape doi ani pentru a intra în posesia cimpoiului comandat.

Confecționarea manuală a unui cimpoi durează aproximativ o săptămână, iar meșteșugarul lucrează simultan la mai multe instrumente, explică Ruari Black. După ce găureşte şi fasonează ţevile, artizanul le fixează monturi şi inele, după care fixează componentele de sacul care conţine aerul suflat de instrumentist. Odată terminat, cimpoiul 'are sunetul nostru distinctiv', spune Ruari Black, care şi-a început ucenicia la Kilberry Bagpipes în 2019.

'Ne străduim să avem această coerenţă pentru fiecare instrument, să fim siguri că sună la fel', chiar dacă fiecare cimpoi are 'propriul său caracter, în termeni de aparenţă şi cum se simte la atins', adaugă Black. Această exigenţă este ceea ce îi atrage pe clienţii din întreaga lume, care sunt dispuşi să plătească între 1.200 şi 6.000 de lire (1.430 şi 7.200 de euro) pentru un cimpoi tradiţional din Highlands.

'Vor acest cimpoi pe care noi ne străduim să îl producem şi pentru care suntem renumiţi', insistă Ruari Black. Pentru acesta este uşor de făcut distincţia dintre un instrument produs manual şi unul fabricat pe o maşină, acesta din urmă neavând aspectul şi elementele decorative ale unui instrument făcut la mână. De asemenea, unele instrumente produse în serie au muştiuc din fildeş sintetic şi nu unul din fildeş autentic, adaugă Black.

La rândul lor, artizanii încearcă în prezent să renunţe la fildeş, un material rar şi provenit de la animale protejate, căutând alte opţiuni, precum coarnele de elan.

'Elanul îşi pierde coarnele în mod natural, ceea ce face din asta o opţiune alternativă mai durabilă', explică artizanul. Însă în pofida acestei modificări aduse tradiţiei, nimic nu poate înlocui un cimpoi produs manual, susţine Ruari Black. Şi chiar dacă este unul din ultimii care continuă ceva ce este pe cale de dispariţie, Ruari Black este fericit să ducă mai departe această tradiţie.

Sursa: AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Mariana Nica)

Iată câteva lucruri interesante despre acest instrument!

• Cimpoaiele erau fabricate tradițional din pielea unui animal întreg, cel mai des dintr-o oaie. Pielea era întoarsă pe dos, iar tuburile erau plasate în locurile unde ar fi fost picioarele și gâtul. 
• Deși cimpoaiele sunt în general considerate o invenție scoțiană, ele au de fapt o istorie îndelungată. Originea lor este disputată, utilizarea acestora datează de secole, cu referințe care există în Roma și Egipt. Când romanii au adus cimpoaiele în Scoția, acum mai bine de 2000 de ani, scoțienii au adăugat al treilea tub, transformând acest instrument de suflat faimos într-unul specific lor.
• Cimpoaiele au fost folosite continuu în Europa, în special în Marea Britanie, Irlanda și nord-vestul Spaniei. În Bulgaria, cimpoiul se numește Gaida. Deși nu mai există multe cimpoaie dinaintea anilor 1800, există câteva exemple care sugerează că au existat încă din antichitate. O sculptură datată în anul 1000 î.Hr. arată cimpoaie. Alte referințe la cimpoaie există în formă scrisă din secolul al II-lea d.Hr.
• Departe de instrumentul pe care îl cunoaștem astăzi, cimpoaiele erau folosite inițial pentru a speria dușmanii pe câmpul de luptă. Interesant este că cimpoiul este singurul instrument muzical cunoscut din istorie care a fost folosit ca armă de război.
• În parte datorită conexiunii lor cu războiul, cimpoiul a fost interzis de două ori în Scoția. O dată în 1560 și a doua oară în 1746. În bătălia de la Culloden, un cimpoier scoțian iacobit, James Reid, a fost capturat. Ulterior a fost spânzurat de autoritățile britanice pentru că deținea instrumentul.
• În 1915, cimpoierilor li s-a interzis să cânte în timpul bătăliilor. 3000 dintre ei au fost uciși în timpul atacurilor din tranșeele Primului Război Mondial, ceea ce a determinat impunerea acestei interdicții.
• Împăratul roman Nero, din antichitate, era un cimpoier notoriu, despre care se spune că a cântat la cimpoi în timp ce Roma ardea. Se pare că era fan al muzicii, deoarece a oferit odată să cânte la cimpoi în public ca pedeapsă pentru cei care pierdeau un concurs de poezie.
• Canada, Noua Zeelandă, Australia și Marea Britanie folosesc astăzi cimpoaiele în ceremoniile lor militare. Cimpoaiele sunt folosite frecvent și în serviciile de poliție.
• Se spune că regina Elisabeta nu se trezea la fel ca restul. În loc de un ceas deșteptător, ea avea propriul cimpoier personal care o trezea din somn. În fiecare dimineață, la ora 9:30 fix, un cimpoier îmbrăcat în kilt defila sub fereastra reginei și îi cânta marșurile militare preferate. Soțul ei, Philip, ura cimpoaiele.