Încheierea epocii Eocen, cu aproximativ 33 de milioane de ani în urmă, marchează o perioadă de mari schimbări pe Pământ.  Temperaturile au scăzut și ghețarii și-au întins degetele înghețate spre ecuator.

Pierderea de vieți omenești pe continentul asiatic a fost mare, dar biodiversitatea Africii, adăpostită de căldura tropicelor, părea să nu fie afectată de schimbările colosale, scrie Science Alert. 

Un studiu publicat recent de o echipă de cercetători din SUA sugerează că departe de a prospera prin această schimbare rece, mamiferele din Peninsula Arabică și de pe continentul african au înregistrat scăderi semnificative, aproape două treimi din diversitatea lor dispărând acum 30 de milioane de ani.

Nu se știe exact motivul clar al acestei scăderi, dar sunt luate în calcul fluctuațiile de temperatură pe scară largă și activitățile vulcanice intense care zguduie regiunea.

„Este foarte clar că a avut loc un eveniment uriaș care a dus la această dispariție și apoi o perioadă de recuperare”, spune Steven Heritage, biologul Universității Duke.

Cum se schimbă planeta

O mare parte din ceea ce știe despre schimbarea climatului la trecerea de la Eocen la epoca următoare, Oligocenul, provine din analize ale modificărilor izotopilor de oxigen, din nucleele de sedimente săpate de pe fundul oceanului.

Coroborat cu alte indicii privind fluctuația nivelului mării și dovezi ale creșterii ghețarilor se poate trage o concluzie despre modul în care se schimbă planeta.

Pe de o parte, există dovezi că animale precum rudele ancestrale ale lemurilor moderni au dispărut din nord-estul Africii. Cu toate acestea, alte studii sugerează că Africa s-a confruntat puțin cu schimbări de mediu sau poate cu niciuna.

Mostrele de fosile pot fi dificil de interpretat, mai ales că nu au rămas rămășițe bine conservate, în locuri accesibile, de la toate speciile, dar cu instrumentele potrivite cercetătorii pot găsi informații doar dintr-o mână de oase.

Din astfel de eșantioane, cercetătorii au construit un arbore genealogic reprezentând momentul aparițiilor și disparițiilor pentru fiecare. Instrumentele statistice ar putea să le ofere oamenilor de știință posibilitatea să lege momentul în care disparițiile au fost masive în anumite zone de evenimente globale. De asemenea, cercetătorii au putut observa modul în care speciile s-au diversificat și au luat locul animalele dispărute.

Diferențele mici ale dinților pot spune cum speciile s-au adaptat rapid la o nouă sursă de hrană.

„Vedem o pierdere imensă a diversității dinților și apoi o perioadă de recuperare cu noi forme dentare și noi adaptări”, spune autorul principal Dorien de Vries, de la Universitatea din Salford.

De altfel, primatele par a fi printre cele mai afectate. Diversitatea dinților antropoizi în urmă cu 30 de milioane de ani a scăzut, rămânând un singur tip de morfologie dentară, iar blocaje de genul acesta sunt frecvente în întreaga înregistrare evolutivă, scrie Descopera.