Sadghuru ne spune că jalea, durerea, doliul emoțional care apar în urma unui deces al unei persoane dragi din preajma noastră pot fi depășite dacă înțelegem că până la urmă toți murim. Suntem marcați de moarte încă de la nașterea noastră pe pământ. 

Desigur că dacă ne mor părinții, de exemplu, anumite procese se petrec în corpul nostru, deoarece suntem parte din cel care a murit. Totodată, trebuie să înțelegem un lucru: cineva care era acolo pentru tine de fiecare dată, acum este absent. Cineva care umplea o parte în viața ta a lăsat un gol. Pe cât de apropiată era persoana, pe atât de mare e golul lăsat, gaura, lipsa dureroasă. Ceea ce îți produce suferința atât de mare, nu este moartea persoanei, ci cât de mare e golul pe care l-a lăsat în viața ta.

Dacă auzi de cineva care a murit, o cunoștință să spunem, suferi o oră, dar treci peste. Dacă e cineva mai apropiat golul este mare, iar tu încerci să cauți consolare, dar poate că nici asta nu e cea mai bună idee, spune Sadghuru. Trebuie să decizi dacă vrei consolare sau o soluție pentru că oricât de dur ar suna, toți murim, oamenii mor mai devreme sau mai târziu. 

Durerea fizică pe care o simțim în momentul în care pierdem o persoană foarte apropiată este direct  legată de câte amintiri ai cu acea persoană, acest tip de amintiri formează un fel de corp propriu, iar în Yoga sunt numite sunt numite „runanubandha”. Corpul tău a creat o legătură cu această persoană. De aceea simți când cineva a murit, te simți stors de energie, s-ar putea să te simți ca și cum ți-ar fi rău. În tine, acel corp al amintirilor începe să cadă, te părăsește cumva. Și de acolo senzația de stoarcere de energie.

Legătura dintre părinți și copii este extrem de puternică, iar dacă un copil își pierde părintele între 7 și 21 de ani, atunci durerea acestei morți va fi una fizică. După 21 de ani, durerea va avea o latură mai mult emoțională, psihologică. Dacă îți pierzi părinții după 30-40 de ani, atunci durerea resimțită nu mai este atât de mare, în special dacă ești o persoană echilibrată din punct de vedere emoțional. 

Totodată, Sadghuru spune că un copil care e mai mic de 7 ani nu va suferi foarte tare după această pierdere, ci mai degrabă va suferi dacă nu primește îngrijire. 

Sadghuru le recomandă celor care trec prin aceste momente să respecte ritualurile specifice tradiției lor, spre exemplu în tradiția indiană se recomandă cele trei zile de „sadhana”. În același timp, trebuie să înțelegem că nu avem cum să ne eliberăm în totalitate de aceste pierderi, deoarece suntem până la urmă parte din părinții noștri. Doliul acesta se cere acceptat, iar distragerile nu sunt bune. Durerea trebuie acceptată, iar procesul este necesar pentru a putea merge mai departe. 

sursă: canalul de YouTube Sadghuru