Ziua lui Frankenstein

Povestea unui om de ştiinţă care se leapădă complet de morală, Victor Frankenstein şi a monstrului pe care-l „construieşte” din părţi recoltate de la cadavre şi apoi reuşeşte să-l aducă la viaţă este sărbătorită la 30 august. Această povestire sumbră, gotică şi care lansează un semnal de alarmă la adresa ştiinţei care întoarce spatele sufletului uman şi preceptelor morale care ne fac să fim oameni, este considerată prima opera de ştiinţă şi ficţiune (SF) din istoria literaturii.

În romanul „Frankenstein”, respingătoarea creaţie a doctorului Victor Frankenstein este deopotrivă urâtă şi temută de oameni. Acest monstru nu are un nume pentru că numele umanizează. În cultura populară însă monstrul lui Frankenstein a început să fie numit chiar Frankenstein, după creatorul său. Monstrul lui Frankenstein este însă o fiinţă inteligentă şi capabilă de emoţii care iniţial nu-şi doreşte decât să fie acceptat de ceilalţi oameni ca un semen de-al lor. Confruntat cu respingerea, monstrul lui Frankenstein va trăi doar pentru răzbunare.

În romanul pe care l-a publicat în 1818, autoarea, Mary Shelley, îl descrie pe monstrul lui Frankenstein prin ochii creatorului său după cum urmează: „Membrele lui sunt proporţionate şi i-am selectat trăsături frumoase. Frumoase! Dumnezeule mare! Pielea lui galbenă abia dacă ascunde activitatea muşchilor şi arterelor de dedesubt; părul lui este lung şi de un negru strălucitor; dinţii lui albi ca perlele; dar aceste luxurianţe nu făceau decât să accentueze un contrast şi mai oribil cu ochii lui apoşi, care păreau aproape de aceeaşi culoare ca şi orbitele albe în care au fost introduşi, cu pielea lui zbârcită şi buzele negre şi drepte”. Mary Shelley ne oferă şi ocazia să cunoaştem personalitatea monstrului lui Frankenstein. Ea l-a descris pe monstru ca pe o creatură sensibilă şi emotivă al cărei singur scop în viaţă devine să trăiască lângă o altă creatură ca şi el. Dar toţi îl resping pe monstru. Chiar şi creatorul a fost îngrozit de creaţia căreia i-a dat viaţă. Monstrul îşi vede imaginea în oglindă şi sfârşeşte prin a simţi repulsie faţă de propria persoană. El vrea însă să găsească acceptare şi dragoste. Vorbeşte într-un mod foarte elocvent şi bine articulat. Poate citi şi conversa atât în franceză cât şi în germană după doar 11 luni de „viaţă”. Monstrul alcătuit din părţi extrase de la diferite cadavre de către doctorul Frankenstein se trezeşte la viaţă după ce este lovit de un fulger. Doctorul Frankenstein a reuşit ceea ce doar Dumnezeu sau Natura pot face: să trezească materia inertă la viaţă. Înfricoşat şi dezgustat însă de creatura sa, doctorul Frankenstein îl izgoneşte pe monstru şi apoi fuge şi el în lume. Doar pentru a fi căutat apoi de creatură care vrea să-l oblige să-i facă o soţie. De-a lungul timpului, povestea monstrului lui Frankenstein a rămas o alegorie cu privire la limitele ştiinţei şi înţelegerii umane dar şi cu privire la pericolul reprezentat de joaca oamenilor de-a Dumnezeu.

Ziua Internaţională a Rechinilor-Balenă

Tot la 30 august sunt sărbătoriţi şi cei mai mari dar totodată şi cei mai paşnici dintre rechini: rechinii-balenă. Ziua Internaţională a Rechinilor-Balenă (#InternationalWhaleSharkDay) are obiectivul de a creşte nivelul de conştientizare cu privire la problemele cu care se confruntă aceste animale marine aflate în pericol de dispariţie. Rechinul-balenă (Rhincodon typus) este un uriaş blând, care poate atinge 14 metri lungime şi o greutate de peste 12 tone. Deşi aceşti rechini sunt atât de mari, dinţii lor sunt foarte mici, un dinte măsurând în jur de 6 milimetri lungime. Hrana acestor rechini este reprezentată de plancton, peşti mici, crustacee şi moluşte. Cel mai mare exemplar de rechin-balenă cunoscut de ştiinţă cântărea 21,5 tone. Unul dintre motivele pentru care aceşti peşti sunt ameninţaţi cu dispariţia este pentru că preferă să trăiască în zone de mică adâncime ale mărilor şi oceanelor. Aceşti peşti trăiesc la adâncimi de aproximativ 50 de metri, deşi se pot scufunda până la 1.000 de metri. Ei înoată lent, cu aproximativ 5 km/h la adâncimi mici unde se pot încurca în plasele de pescuit sau chiar pot fi loviţi de vasele maritime. De asemenea, rechinul-balenă este braconat pentru carne şi mai ales pentru aripioara sa dorsală, foarte căutată în anumite zone ale Asiei.AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu)