Se spune că la miezul nopții de Sânziene înflorește iarba-fiarelor. Această plantă magică poate să deschidă orice încuietoare și este extrem de căutată de toți hoții, tâlharii și rău-făcătorii. Ei o poartă la brâu, sau o țin ca pe un inel pe degetul mic de la mâna stângă. Se spune că oamenii intrau noaptea în câmp trăgând după ei un lacăt legat de o sfoară. Când auzeau că lacătul s-a deschis, înseamnă că dăduseră peste iarba-fiarelor.

De altfel, la miezul nopții dacă cineva se duce să păzească floarea Sânzienelor, aceasta îl va duce la o comoară. Toate plantele capătă puteri magice, de aceea e un moment în care vrăjitoarele, fermecătoarele și descântătoarele pornesc să le adune. Se spune că tot în noaptea de Sânziene plantele tămăduitoare se opresc din creșterea lor pentru un minut. În acel moment, ele sunt culese de vrăjitoare pentru farmecele lor. 

Unul dintre farmecele care apar în folclor este ce de „întors inima unuia către altul”, pentru a aduce buna-înțelegere într-un cuplu. Se scot nouă cărbuni aprinși și peste aceștia se pune cu gura în jos o ulcică, o cană de băut apă, după care se rostește un descântec. 

Aceste descântece și farmece de dragoste sunt legate și lingvistic de numele „Drăgaica”, derivată de la „drag”/„dragoste”. Această sărbătoare era extrem de strict ținută de femeile care nu doreau să aibă gâlceavă în casă și își doreau o relație armonioasă, dar și de fetele și flăcăii care doreau să se căsătorească din dragoste cu un partener arătos. 

În peisajul citadin, aceste sărbători ale leacurilor și plantelor au dispărut, însă încă există ceaiul de sânziene, făcut din această plantă cu flori galbene. „Sânzinele sunt folosite pentru cancer, isterie, spasme, și alte afecțiuni. Sânzienele se aplică direct pe piele pentru pielea solzoasă, mâncărime (psoriazis) sau pentru a opri sângerarea. Sânzienele protejează întregul nostru sistem endocrin. Este un bun depurator, recomandat și pentru afecțiuni renale și prostată. De asemenea, este eficient în caz de hiper și hipotiroidism” ne transmit aici colegii de la DC Medical. 

Cu florile galbene de sânziene, membrii familiei își făceau coronițe pe care apoi le aruncau pe casă pentru a vedea cine va trăi mai mult, în funcție de cum rămânea coronița pe casă. Cunoscută în popor ca Sf. Ioan de vară, dar și Sânzienele, Drăgaica, Ziua Soarelui, ziua de 24 iunie era legată și de practicile magice ale aflării viitorului, în contextul pregătirii pentru recultat, pentru cules, pentru seceriș. Oamenii doreau să știe cum le va merge în a doua jumătate a anului și se ghidau după Soare, dar și după cântatul cucului. Dacă cucul cânta și după această zi, prevestea foamete, războaie și nenorociri. 

Existau reminescențe ale unui cult al Soarelui, așadar sărbătoarea Sânzienelor reprezintă și varianta autohtonă a solstițiului de vară și anunțarea faptului că de acum Soarele se îndreaptă către iarnă, adică spre moarte. Mai multe despre ce anume este solstițiul găsești aici. Soarele putea să ardă mai tare, de aceea practicile de Sânziene fereau ogoarele, legumele și fructele de razele nocive.

surse: Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești, Antoaneta Olteanu, Calendarele Poporului Român.