Azi, nu îi sărbătorim doar pe cei care poartă numele de Vasile sau derivate ale acestuia. Este și o altă sărbătoare mare în țara noastră: Praznicul Tăierii împrejur cea după trup a Domnului. Este rânduită în amintirea tăierii împrejur ca prunc, la doar 8 zile după naștere, a Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci i s-a dat și numele de Iisus.

Acest eveniment a fost primit de Fiul lui Dumnezeu ca să împlinească legea, precum scrie în Evanghelie și să arate că a luat trup adevărat. Astfel, cei care nu sunt credincioși nu puteau să aibă temei pentru a susține că Iisus nu a luat trup omenesc.

Așadar, Maica Domnului, dar și dreptul Iosif, au împlinit vechea lege, conform căreia orice băiat trebuie să fie tăiat împrejur în a 8-a zi de la naștere. În acest mod, se deosebeau de păgâni și consfinteau legământul încheiat cu Dumnezeu.

"Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi legământul Meu. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi". (Facerea; cap. 17 - 9, 10, 11).

De asemenea, astăzi este sărbătorit şi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei. Numele de Vasile este des întâlnit în țara noastră. Provine din cuvântul grecesc basileios, care înseamnă împărat, rege sau bazileu.

Aproape 600.000 de români, în majoritate bărbaţi, îşi sărbătoresc onomastica azi.

Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori şi cărturari renumiţi, câţiva dintre ei fiind trecuţi chiar și în rândul sfinţilor. Acesta a avut patru fraţi şi o soră, Sfânta Cuvioasă Macrina, prăznuită la 19 iulie. Petru, fratele său mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic şi făcător de minuni.

Sfântul Vasile a făcut în Cezareea, la Constantinopol şi la Atena, unde a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz. Din Atena, Sfântul Vasile s-a întors în Cezareea unde a înfiinţat o şcoală de retorică. În anii următori, a făcut o lungă călătorie pe la toate mănăstirile din Egipt, Palestina şi Sinai, s-a închinat la Mormântul Domnului şi a primit botezul în râul Iordan.

Când s-a reîntors în Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a fost hirotonit preot de episcopul Cezareei, Ermoghen, şi s-a retras la o mănăstire din Pont, unde a dus o viaţă de asceză şi rugăciune.

După o vreme, a revenit în Cezareea Capadociei, unde a fost hirotonit episcop.

Sfântul Vasile s-a arătat ca un adevărat stâlp al Bisericii, fiind un nume de referinţă în istoria creştinismului universal.

Scrierile sale conţin lucrări de dogmatică: "Contra lui Eunomiu" sau "Despre Sfântul Duh", lucrări ascetice: "Regulile vieţii monahale", "Despre judecata lui Dumnezeu", comentarii: "Omilii la Hexameron", numeroase cuvântări şi epistole. A alcătuit o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele şi Molitfele Sfântului Vasile cel Mare.

Sfântul Vasile a trecut la cele sfinte la vârsta de 45 de ani (333-378).