Originea acestei sărbători a iubirii nu este nici astăzi prea bine cunoscută. Există legende, care susţin faptul că, în această zi, în Roma Antică era sărbătorită Iuno, zeiţa tuturor zeilor, protectoarea femeilor şi căsătoriilor. Apoi, în următoarea zi avea loc Lupercalia, un festival păgân în centrul căruia se afla Faunus, zeul agriculturii şi fertilităţii, notează aceeaşi sursă. Între multele manifestări din timpul festivalului, a atras atenţia un obicei interesant, care, potrivit aceloraşi legende, îi aducea împreună pe băieţi şi pe fete, care până în acel moment stăteau separaţi. În seara de dinaintea sărbătorii, numele fetelor erau scrise pe bucăţi de hârtie şi introduse într-un vas. Tinerii extrăgeau biletele şi, astfel, se formau perechi ce ţineau uneori şi un an. Destul de des, cei doi se îndrăgosteau şi se căsătoreau.

Alte legende, îl au în centrul lor pe Valentin. Una dintre ele spune că în secolele II-III, acesta era preot în Roma şi în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270 d.Hr.), ar fi ajutat tinerii, creştini sau păgâni, să se căsătorească. De cealaltă parte, împăratul roman era convins că bărbaţii ar fi soldaţi mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soţii, de aceea a interzis căsătoriile. Tânărul preot, dimpotrivă, susţinea că mariajul era parte din planul lui Dumnezeu şi unul dintre scopurile vieţii. Astfel, a continuat să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care împăratul i-a aflat secretul, Valentin a fost închis şi condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269. Aceeaşi legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o De la al tău Valentin. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste.

Abia la sfârşitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, în care a fost executat Valentin, să-i poarte numele şi să fie dedicată martiriului său, punând astfel capăt sărbătorii Lupercaliilor. Sfântul Valentin, oficial cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei, fiind ridicată, atunci, şi o biserică.

În Evul Mediu, Valentin a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi în zona anglo-saxonă. Se credea, totodată, că ziua de 14 februarie era ziua în care un nou anotimp îşi făcea simţită prezenţa, natura revenind la viaţă, începând sezonul în care păsările îşi căutau perechea. Această credinţă s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit sfântul patron al îndrăgostiţilor.

Celebrări ale acestei sărbători nu au fost consemnate nicăieri, doar poetul medieval Geoffrey Chaucer scria, pe la 1375, în Parliament of Foules despre această zi ca fiind ziua în care orice pasăre îşi alege perechea, menţionează www.stvalentinesday.org. Foarte populare în Evul Mediu erau urările îndrăgostiţilor transmise prin viu grai, valentinele scrise de mână apărând după anul 1400. Cea mai veche scrisoare de acest gen, care există şi astăzi, este un poem scris în 1415, către soţia sa, de Charles, duce de Orleans închis în turnul Londrei, capturat în urma Bătăliei de la Agincourt.

Date despre evoluţia în timp a acestui obicei nu sunt cunoscute. Se pare că, tradiţia modernă a celebrării Zilei Sfântului Valentin a apărut în Statele Unite, pe la începutul anilor 1700, când americanii au început trimiterea de valentine scrise de mână. De cealaltă parte a Oceanului, britanica Esther A. Howland a început, în 1840, comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una dintre acestea aflându-se expusă la British Museum. Felicitările create erau nişte mici opere de artă, acestea fiind realizate din dantelă adevărată, panglici şi imagini colorate.

Îndrăgostiţi din întreaga lume îşi trimit, la 14 februarie, milioane de felicitări scrise de mână, care au rămas în continuare cel mai apreciat mod de a-şi spune "Te iubesc" sau "Mă gândesc la tine". Mesajul romantic va fi însoţit întotdeauna de un buchet de flori sau un singur trandafir roşu. Sunt extrem de populare şi cadourile care cuprind flori, şampanie şi ciocolată, potrivit www.rosesonly.com.au. În alte ţări, Valentine's Day este văzută ca ziua în care membrii familiei îşi arată dragostea unul faţă de celălalt, dar şi faţă de prieteni. Unele tradiţii includ şi cadouri pentru copii, iar altele dovezi de apreciere între prieteni.

După 1990, această zi a îndrăgostiţilor a fost împrumutată şi de noi, fiind organizate cu acest prilej, numeroase manifestări, cum ar fi: expoziţii, recitaluri de muzică şi poezie, concerte, demonstraţii de dans profesionist, diverse concursuri, oficierea de cununii civile, etc.

La 24 februarie, românii sărbătoresc Dragobetele, care păstrează unele atribuţii ale zeului dragostei în mitologia romană, Cupidon, fiind patronul dragostei şi al bunei dispoziţii.

sursa: Agerpres