De Anul Nou, nu lipsesc cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belşug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnaţi şi uneori bani.

Strigatul peste sat este ceremonialul nocturn al cetelor de feciori pentru "judecarea publică" a celor care au încălcat regulile comunităţii.

Acest moment este încheiat cu formula Cele rele să se spele, cele bune să se adune! Obiceiul este însoţit de aprinderea focurilor.

Ursul si "Mascaţii"

Tinerii "mascaţi" pornesc în cete prin satele din nordul Moldovei, purtând costume ale diferitelor personaje - ursul, capra, căiuţii, cerbii etc - şi merg din poartă în poartă, până în zorii zilei. 

Obiceiul umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou, şi este un personaj întruchipat de un flăcău care poartă pe cap şi umeri blana unui urs, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii.

Masca este condusă de un ursar, fiind însoţită de muzicanţi şi urmată de un grup de personaje (chiar şi un copil care ia rolul puiului de urs). "Ursul" mormăie şi imită paşii legănaţi şi sacadaţi ai animalului pe care îl reprezintă, în bătăile tobelor, izbind puternic pământul cu tălpile, ceea ce semnifică purificarea şi fertilizarea solului în noul an. 

Printre cele mai frumoase obiceiuri pe care romanii le au în noaptea de Anul Nou dar şi în prima zi a noului an, trebuie neapărat amintite Sorcova şi Pluguşorul.

Sorcova

Mersul cu Sorcova reprezintă bucuria copiilor, ce poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia sunt împletite flori de hârtie colorată. Numele "sorcovă" vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită.

Sorcova este înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, ca şi cum ar fi înzestrată cu puterea de a transmite vigoare şi tinereţe persoanei vizate. Este însoţită de versurile:

"Sorcova, vesela/

Să trăiţi, să-mbătrâniţi/

Ca un măr, ca un păr/

Ca un fir de trandafir/

Tare ca piatra, iute ca săgeata/

Tare ca fierul, iute ca oţelul/

La anu' şi la mulţi ani!"

Pluguşorul 

Acesta este un străvechi obicei agrar, derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate - s-a transformat, în timp, într-o urare de recolte bogate în anul care abia începe, însoţită de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei.

Plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu un plug în miniatură sau cu buhaiul care imită mugetul boilor. Textul strigat de colindătorii care merg cu Pluguşorul reprezintă "o naraţie privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase, începe cu aratul, fiind urmat de semănat, de îngrijirea plantelor, de recoltat şi de adusul boabelor în hambare", se arată în volumul "Cartea de Crăciun".

El include, uneori, şi gestul semănatului. Colindătorii - purtând la gât traiste încărcate cu boabe de grâu, secară, orz sau ovăz - intră în case, aruncă boabe cu mâna imitând semănatul pe ogor şi urează gazdelor sănătate şi roade bogate. Ei sunt răsplătiţi cu mere, colaci sau bani.

După plecarea lor, gospodinele adună seminţele şi le duc în grajdul vitelor, pentru ca animalele să fie sănătoase peste an.