În tradițiile populare românești, Miercurea Mare este un preambul al zilei de Joia Mare, ultima zi în care era mai permis torsul deoarece începeau acum activitățile agricole de primăvară. Toți gospodarii încheiau activitatea torsului și a țesutului și începeau să se pregătească pentru cultivarea pământului. 

Joimărița era cea care controla dacă munca era gata și umbla prin sat să vadă care neveste sau fete au fost leneșe și nu au terminat de tors lâna. Acestea erau pedepsite de făptura demonică, fiindu-le lovite mâinile și degetele, în special. 

Colectivitatea rurală a înlocuit ulterior aceste credințe cu o formă ironică a apariției Joimăriței, mai precis prin cete de colindători în anumite zone ale țării. Aceștia satirizau femeile care torceau sau care nu ar fi terminat de tors, colindându-le cu „Joimărița”. Ei strigau prin tot satul, judecându-le pe femei și pregătindu-se pentru purificarea care va urma a doua zi (focurile de Joia-Mare). 

Copiii, în special cei mai mici, porneau sunând din clopoței și spuneau așa: „Câții-Mâții,/ Toarce câlții!/ Ori i-ai tors, Ori i-ai ros. Scoate țolul să îl văz!”. După ce colindau, cei mici primeau ouă, iar lumea era bucuroasă deoarece aceste colinde vesteau, practic, apropierea sărbătorilor pascale. 

O altă tradiție spune că cenușa cu care se face focul în seara de Miercuri a Săptămânii Mari e bună de presărat în grădină, printre straturile de zarzavaturi. 

Se apropie, iată, vestește și satul, sărbătoarea cea mare a Paștilor ortodoxe și sunt ultimele zile de post. 

Postul este considerat sănătos atât pentru trup cât și pentru suflet, fiind o modalitate de purificare prin consumarea hranei de origine vegetală și marcând, totodată, o perioadă de liniște sufletească și fapte bune. La finalului postului, oamenii se spovedesc, mărturisind păcatele care îi apasă și apoi se împărtășesc.

Săptămâna de dinaintea Paștelui este o perioadă marcată de o spiritualitate profundă și de un comportament Cele mai importante Denii, dar și cele mai interesante tradiții populare sunt practicate în zilele, respectiv serile de Joi și Vineri ale săptămânii Patimilor despre care vom vorbi și zilele viitoare.

Marcați această perioadă terminând de făcut curățenie, în casă, pregătiți-vă ouăle pe care le veți vopsi mâine, lăsați în urmă ce e toxic pentru a putea fi purificat la focurile de Joi-Mari, căci toate în satul românesc aveau rostul lor. 

sursă: Antoaneta Olteanu, Calendarele Poporului Român, Paideia, 2000