Miracolul și bucuria mare a Învierii Mântuitorului se revarsă în Săptămâna Luminată asupra creștinilor. Nu este loc pentru întristare, ci doar lacrimi de bucurie vin pe fața credincioșilor. 

Atunci când cineva moare în Săptămâna Luminată, cunoscută și sub numele de „Săptămâna Albă” în popor, se spune că sufletul acestuia ajunge direct în rai, deoarece sunt deschise cerurile. În același timp, Biserica are o rânduială diferită în cadrul slujbei înmormântării.

În loc de slujba obișnuită se va cuvânta Utrenia Paștilor, deci serviciul religios va fi similar cu cel din noaptea de Înviere, chiar dacă va avea și câteva dintre elementele care se practică de regulă.

În Moliftelnic sau în Panihidă apare această informație: „știut să fie că, dacă va răposa vreunul dintre creștini de Sfintele Paști sau în orice zi din Săptămâna Luminată până la Duminica Tomii, nu se cântă slujba Înmormântării, pentru mărirea și cinstea sărbătorii Învierii și pentru că acestea sunt zile de bucurie și de veselie, iar nu de jale și de plângere, că toți câți murim în nădejdea învierii și a vieții celei veșnice, în Hristos înviem”.

Așadar, această schimbare a ritualului religios al înmormântării apare într-un mod firesc deoarece în Săptămâna Luminată viața a învins moartea, viața și învierea își revarsă aura benefică asupra întregii făpturi omenești care stăpânește acum moartea după ce a biruit-o. 

Biruința asupra morții ne-a adus tuturor speranța și iată, nu mai trebuie să ne temem, căci viața întru eternitatea luminii ne așteaptă pe toți: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea (…). Unde-ţi este, moarte, acul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu aste în groapă; căci Hristos, sculându-se din morţi, începătorul celor adormiţi s-a făcut”.

Totodată, cei care nu văd miracolul Învierii și nu pot pătrunde încă în simbolistica ei, au șansa să îi dea ei un sens, un înțeles. Sau ar putea să se oprească doar pentru o clipă și să privească în jurul lor. Oare nu totul se trezește la viață? Nu înfloresc acum toți pomii, nu apar acum toate florile pământului și ne încântă privirile? Hristos moare precum o iarnă lungă a păcatelor și înviază ca o primăvară a luminii. 

surse: Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învățătură pentru Sfânta și Dumnezeiasca învierea a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și articol de Pr. Conf. Dr. Lucian Farcaşiu pe ziarullumina.ro