Ares, zeul grec al războiului, este o figură la fel de controversată pe cât este de fascinantă. Întruchipează violența brută a câmpului de luptă. Este o zeitate învăluită în pasiunile și nebuniile conflictelor muritorilor, deseori descrisă mai degrabă ca un simbol al haosului războiului decât al gloriei acestuia. Ares reprezintă aspectul brutal și violent al războiului, în contrast cu Atena, care simbolizează războiul strategic și tactic. În timp ce Ares se desfată în natura haotică și sângeroasă a bătăliei, Atena se concentrează pe latura intelectuală.

Părinții săi au fost Zeus, regele zeilor, și Hera, regina zeilor. Ares făcea parte dintr-o familie divină mare și adesea foarte disfuncțională. Printre frații săi se numărau Eris, zeița discordiei, Hefaistos, zeul focului și al metalurgiei, și Atena, zeița înțelepciunii și a războiului. Acest context familial a contribuit la personalitatea sa complexă și la relațiile sale cu alți zei.

Ares a avut o aventură notorie cu Afrodita, zeița iubirii și a frumuseții, care era căsătorită cu Hefaistos. Această aventură a rezultat în mai mulți copii, inclusiv Phobos (frica), Deimos (teroarea) și Harmonia (armonia). Ironia faptului că zeul războiului a fost tatăl armoniei nu este pierdută în mitologia greacă. Descendenții lui Ares simbolizau adesea diverse aspecte ale războiului și conflictului. De exemplu, Phobos și Deimos îl însoțeau în bătălie, întruchipând frica și teroarea pe care războiul le aduce. Copiii săi sunt o reflecție a propriei sale naturi și a fațetelor războiului pe care le reprezenta.

Clasamentul soților! Care sunt cei mai buni, dar și cei mai răi, în funcție de semnul zodiacal?

Animalele asociate cu Ares (câinele, mistrețul și vulturul) simbolizează sălbăticia și natura prădătoare a războiului. Aceste animale nu erau doar simboluri, ci erau folosite și în ritualuri antice dedicate lui Ares.

Deși era un zeu, Ares nu era venerat în Grecia. Adesea era văzut ca o forță destabilizatoare, iar cultul său nu era la fel de răspândit ca al altor zei. Această lipsă de reverență era o mărturie a ambivalenței grecilor față de realitatea brutală a războiului.

În epopeea lui Homer, Iliada, Ares joacă un rol nuanțat și semnificativ în narațiunea Războiului Troian. Spre deosebire de alți zei olimpieni care alegeau tabere în funcție de ranchiuni personale sau alianțe, loialitatea lui Ares față de troieni pare să derive doar din dragostea sa pentru haosul și carnagiul bătăliei. Participarea sa nu este determinată de un simț al justiției sau de importanța strategică, ci de pura plăcere primară a războiului.