Societatea este un mare „bâlci” al schimburilor de servicii în vederea obținerii unor foloase de care toți suntem interesați pentru a menține un standard al calității vieții, dar și pentru a ne păstra pașii pe un drum al evoluției, în vederea unei vieți mai bune.

Valoarea muncii fiecăruia dintre noi face ca noi să avem nevoie unii de ceilalți într-un fel sau altul și să susținem prin interesele noastre „motorul” societății.

Desigur, în acest „furnicar” stau multe elemente care ne fac să ne intersectăm și care ne definesc, apropiindu-ne sau separându-ne în ansamblul diferitelor grupuri: genul, sexualitatea, identitatea culturală, vârsta, apartenența etnică, politica, educația, religia, etc., însă indiferent de natura acestora, capacitatea de acțiune a omului și felul în care acțiunea acestuia îl poate afecta pe celălalt sau îi poate servi acestuia, definește omul ca fiind o ființă socială.

Dacă cineva ajunge să fie izolat, dacă cineva ajunge să renunțe la societate, dacă ajunge să nu mai poată oferi nimic, atunci înseamnă că a renunțat la viață, nu mai poate vedea viitorul. Acest fapt se poate observa uneori când unii oameni ies la pensie și simt că nu mai au pentru ce să trăiască, nu mai au ce alte servicii să ofere celorlalți.

Ceea ce ne definește ca ființe sociale este și speranța viitorului. Un om care din pricina unei împrejurări ar ajunge să fie izolat pe o insulă pustie, ar avea dorința de a continua doar pentru a se putea întoarce în societate, pentru a reveni la tot ce însemna viața alături de ceilalți. Ar aprinde focuri pentru a semnaliza prezența sa acolo și ar aștepta să fie salvat.

Dependența de ceilalți pe care o simțim în cadrul marelui schimb de servicii de care vorbeam nu are doar o valoare financiară, ci și una afectivă care umple nevoia omului de a-și vedea utilitatea propriei vieți.

Dorința nestăvilită a oamenilor de a-și prelungi viața în orice condiții și reafirmarea marii temeri de moarte face ca oamenii să se simtă mai puternici în interiorul unei societăți. Dacă nu ai avea niște părinți pe care să îi iubești, dacă nu ai avea frați, prieteni, țeluri de îndeplinit, un rol în societate, ce rost ar mai avea atunci prelungirea vieții?

Este vorba despre ceilalți, rolul nostru mereu în raport cu ceilalți.

Răspunsul a ceea ce ne definește ca ființe sociale este relația cu ceilalți prin care ne vindecăm teama de moarte și teama că ne vom pierde în neant fără a fi lăsat nimic în urmă.  

Să ne prețuim unii pe alții și astfel vom da sens vieții.