Învierea lui Hristos a adus multă bucurie creștinilor și a lăsat lumina să se revarse asupra vieții întregi și să biruiască moartea. La biserică se cântă cântece de slavă ale acestei mari minuni: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos. Că, iată, a venit, prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.

Până la Sărbătoarea Înălțării Domnului nu se stă în genunchi în biserică. 

Totodată, în Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea și nici nu se fac parastase. Fiind prilej de mare bucurie, zilele de miercuri și vineri din această săptămână sunt notate în calendarul creștin ortodox cu „harți”, adică nu se postește. 

Se spune că cine moare în Săptămâna Luminată merge direct în rai, deoarece cerurile sunt deschise.

Trei marți succesive după Paști nu se lucrează pentru a avea un an sănătos, dar și pentru a primi o recoltă bogată. 

Marțea de după Paști se mai numește și Marțea dracului sau Marțea albă. Se cunoaște în tradiția rurală faptul că marțile de după Paști sunt „Marțile oprite”, adică nu e bine să muncești în aceste zile - nici la câmp și nici în casă deoarece s-ar putea să atragi trăsnetul. 

În general, în cultura populară românească ziua de marți este ziua celor trei ceasuri rele, poate și pentru că este stăpânită de către făptura demonică, Marțolea. 

Există o poveste care prezintă întâmplarea unei femei după ce nu ținuse ziua de marți și cususe o cămașă în această zi, fiind îmbrăcată chiar cu această cămașă, merge să muncească la câmp. Deodată începe o furtună cu tunete și fulgere și trăsnete, iar femeia aceasta, alături de copiii săi se adăpostește lângă căruță, însă tunetele și fulgere bat numai în jurul lor. Femeia își dă seama că poartă cămașa pe care o cususe în ziua interzisă și atunci o dă jos și o aruncă pe o claie de grâu. Imediat după ce o aruncă, această cămașă este lovită de trăsnet. 

În Miercurea de după Paști, Miercurea Luminată, se poate munci la câmp, însă femeile țin și această zi și nu fac treburi gospodărești pentru a se feri de purici.

Totodată, în a treia zi după Paști, Miercuri, se practică Paparuda, ritualul de chemare a ploii. 

surse: ziarullumina.ro & Antoaneta Olteanu, Calendarele Poporului Român