V-ați întrebat vreodată de ce este atât de atractivă Lilith? De ce exercită atât de multă fascinație asupra minții umane? Deoarece este învăluită într-o aură de mister, nu știm cine este cu adevărat și ne este și teamă de acțiunile și efectele pe care le-ar putea avea asupra noastră, mai ales că astrologic vorbind are o reputație proastă. Însă nu este, oare, acesta un trend al femeilor puternice, nu ajung cumva să aibă o reputație proastă, tocmai pentru că nu sunt înțelese și acceptate?

Citiți aici ce adice din punctul de vedere al interpretării astrologice intrarea lui Lilith în semnul Racului. 

De altfel, teoria se poate aplica și în cazul monștrilor feminini din cultura populară românească, care deși au atribute ale feminității, sunt extrem de urâți deoarece sunt considerați răi, periculoși. Aceasta este legătura pe care o putem trasa la nivel mitologic între Lilith și alți demoni feminini din folclorul literar românesc. Teama de necunoscut îi face pe oameni să atribuie o urâțenie ieșită din comun Scorpiei și Mumei Pădurii, de exemplu, ambele considerate a fi dușmani de temut ale căror spații ar fi mai bine să fie evitate. Aceste personaje sunt exponente ale răului, ale necunoscutului.

Pe de altă parte, feminitatea este în strânsă legătură cu aspectul fizic. Frumusețea, părul lung, chipul luminos și hainele tipice disting fetele/femeile de jumătatea masculină. Frumusețea poate reprezenta o caracteristică importantă atunci când vorbim despre femeia ideală. Feminitatea ideală este reprezentată prin frumusețe deoarece ea reflectă și un cod corect comportamental, respectă regulile moralității, este bună, blândă și modestă. Atunci când nu mai respectă un cod comportamental asumat de societate, femeia devine demonică. 

Femeia în tradiția românească este o reprezentare complexă din toate punctele de vedere, până și moartea este reprezentată sub chipul unei femei, iar sărbătorile feminine par mai impozante și mai puternice: „Sărbătorile femeiești tare trebuiesc păzite, mai tare decît cele bărbătești, pentru că femeia e mai iute. Într-o sărbătoare femeiască, cum e Chirica, Marina, Catrina, Nicuvioasa (Cuvioasa Paraschiva), ia să îndrăznești ceva și vei vedea! Da în sărbătorile bărbătești, cum e Sf. Gheorghe ori Sf. Neculai, etc., chiar să îndrăznești să lucrezi nu e nimică, că bărbatul e mai îngăduitor, după cum e și Sf. Soare- el totdeauna luminează; da femeia, ca luna, ea cîteva zile cît e plină luminează, că se vede noaptea ca de la soare, și pe urmă iar se pișcă!” (Voronca, 2008, vol. II : 22).

Oamenii abordează portretul feminin în poveștile lor oferindu-i o doză imensă de putere. Femeia apare într-o multitudine de ipostaze ca și Dochia care întruchipează zilele schimbătoare de primăvară, făcând folclorul mult mai ușor și mai plăcut de urmărit prin portretizarea ei de la apariție la apariție: „Ia uită-te la Dochia amu, ce direge! Amu-i ploaie, amu cald, amu vînt, amu iar frumos; așa-i femeia!” (idem).

Aveți curaj, fiți puternice, fiți independente, dragi femei, odată cu intrarea lui Lilith în Rac, iar pentru bărbați, nu uitați că există în interiorul vostru și energie de natură feminină și puteți folosi și voi resursele acestui eveniment astrologic marcat de curaj și independență. 

Surse articol: Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român

Elena Airini Alexandru: Ipostazele feminității în epica populară românească