I Ching-ul chinezesc descrie diferențele dintre numerele pare (pământești) și numerele impare (cerești). Numerologia a fost folosită, de asemenea, pentru a corela semnificația numerelor cu un alfabet, prin atribuirea unei valori numerice fiecărei litere. 

Un exemplu bine cunoscut este alfabetul ebraic, format din douăzeci și două de caractere, același număr ca și al cărților Arcanei Majore a tarotului. Datorită aplicabilității numerelor la alfabet, numerologii sunt capabili să folosească nume sau cuvinte, pe lângă numere, pentru a dezvălui un sens divinatoriu.

Există trei forme majore de Numerologie - Cabalistică, Caldeeană și Pitagoreică. Ele pot fi folosite în orice combinație pentru a produce o interpretare.

Numerologia Cabalistică, care este adesea folosită pentru a interpreta nume, derivă inițial din misticismul ebraic și este o dezvoltare a alfabetului ebraic cu cele douăzeci și două de vibrații ale sale. Ulterior, a fost adaptată pentru alfabetul grecesc, apoi pentru cel roman. Cabaliștii din secolul al XIII-lea credeau că Vechiul Testament a fost scris într-un cod secret inspirat de Dumnezeu. Ei foloseau Numerologia ca pe un instrument pentru a descifra acest cod. Se întâmplă de asemenea ca Numerologia bazată pe douăzeci și două să adauge o dimensiune semnificativă interpretării celor douăzeci și Arcanei Majore a tarotului.

Istoria Feng Shui. De la practică interzisă la o metodă vitală vieții

Numerologia Caldeeană are legături mai strânse cu Astrologia, cu originea în Mesopotamia, care a fost și locul de naștere al astrologiei occidentale. Este, de asemenea, legată de sistemul vedic din India, precum și de Kabbalah. Baza Numerologiei Caldeene este că fiecare literă are o vibrație unică și este atribuită un număr de la 1 la 8 în funcție de calitatea sa energetică. Numărul 9 este păstrat separat de celelalte numere, cu excepția cazului în care apare ca sumă a vibrațiilor, deoarece este considerat cel mai sacru număr. În Numerologia Caldeeană, cifrele simple dezvăluie natura exterioară a unei persoane, în timp ce cifrele duble descriu calitățile interioare.

A treia și cea mai populară formă de Numerologie este metoda dezvoltată de Pitagora, matematicianul și metafizicianul grec din secolul al VI-lea î.Hr. Pitagora este faimos pentru formularea teoremei lui Pitagora, care calculează ipotenuza unui triunghi dreptunghic, o construcție de bază a geometriei moderne. Conform legendei, Pitagora a fost fondatorul Numerologiei și a practicat-o pentru a divina soarta indivizilor, a prezice evenimentele din anumite locuri și a folosi schimbarea numelor ca mijloc de a altera destinul. În sistemul Pitagoreic, numerele au fost atribuite literelor din alfabetul grecesc pe baza poziției lor în secvență. Numerologia Pitagoreică folosește în general atât numele, cât și data nașterii, și apoi examinează relațiile dintre ele, asemănător metodei Caldeene. Vibrațiile de bază sunt de la 1 la 9, iar vibrațiile maestre sunt 11 și 22, care nu sunt niciodată reduse la o singură cifră. În anii 1800, când descoperirile științifice privind magnetismul, lumina și electricitatea au progresat rapid, ideea că modelele energetice ale vibrațiilor corespund numerelor a devenit populară. 

Dar, ceea ce poate nu este pe larg cunoscut este că Pitagora a înființat una dintre cele mai vechi universități din lume în Crotone, Italia. Curriculumul era o combinație de ritual religios și studiu științific și includea, de asemenea, lecții despre cum studiul numerelor ar putea duce la o mai mare cunoaștere și înțelegere a destinelor oamenilor.