Data nașterii și locul nașterii sale sunt necunoscute. Astronomul din secolul al XIV-lea, Theodore Meliteniotes, a scris că locul de naștere al lui Ptolemeu a fost Ptolemais Hermiou, un oraș grecesc din regiunea Thebaid a Egiptului (acum El Mansha, Guvernoratul Sohag). Cu toate acestea, această mențiune este destul de târzie și nu există dovezi care să o susțină.

Lucrarea astrologică a lui Ptolemeu a fost aparent cunoscută inițial sub numele de Apotelesmatika, care înseamnă ceva de genul „Rezultate Astrologice”, „Efecte” sau „Prognosticuri”, deși mai târziu a devenit mai cunoscută sub numele de Tetrabiblos („Patru Cărți”).
Astrologii elenistici de mai târziu, din secolele III-VII, par să-l fi considerat pe Ptolemeu cu mare respect. Anonimul din 379 îl numește „divinul Ptolemeu”, iar Hephaistio din Teba îl menționează ca „Ptolemeu iubitor de adevăr”. Tetrabiblosul lui Ptolemeu a fost singurul text astrologic elenistic care a fost transmis și tradus continuu de-a lungul secolelor de la publicarea sa inițială. Ca rezultat, el a fost adesea considerat cel mai important și influent astrolog al antichității.

Cu toate acestea, în ciuda influenței importante pe care Ptolemeu a avut-o asupra tradițiilor ulterioare, Tetrabiblosul său nu pare să fie pe deplin reprezentativ pentru tradiția astrologică elenistică principală. Programul lui Ptolemeu era să reformuleze astrologia ca o știință naturală, în mare parte conform liniilor aristotelice sau peripatetice, și astfel să o facă mai legitimă. Unul dintre modurile în care a făcut acest lucru a fost prin reconceptualizarea mecanismului din spatele astrologiei ca funcționând printr-un fel de influență celestă din partea stelelor și planetelor. Aceasta era în contrast cu viziunile anterioare care susțineau că obiectele celeste erau capabile să dea semne ale evenimentelor viitoare fără a fi neapărat cauze.

O colecție de o sută de aforisme despre astrologie, numită Centiloquium, atribuită lui Ptolemeu, a fost larg reprodusă și comentată de către savanții arabi, latini și evrei și adesea legată împreună în manuscrisele medievale după Tetrabiblos ca un fel de sumare. Se crede acum că este o compoziție pseudepigrafică mult mai târzie. Identitatea și data autorului real al lucrării, numit acum Pseudo-Ptolemeu, rămân subiect de conjectură.

Iată câteva dintre textele scrise de acesta!

„Disjunct” și „străin” sunt denumirile aplicate acelor diviziuni ale zodiacului care nu au deloc niciuna dintre familiaritățile menționate mai sus unele cu altele. Acestea sunt cele care nu aparțin nici clasei celor care comandă sau ascultă, nici celei care observă sau au putere egală și se găsesc a fi complet lipsite de participare la cele patru aspecte menționate mai sus, opoziție, trigon, careu și sextil, și sunt fie la unul, fie la cinci semne distanță.”

Dennis Elwell, jurnalist și astrolog: „Astrologia își face intrarea pe scenă și haosul începe!”

„Astfel sunt afinitățile naturale ale stelelor și semnelor zodiacului. Se spune că planetele sunt în „fața lor proprie” atunci când o planetă individuală păstrează față de Soare sau Lună același aspect pe care casa sa îl are față de casele lor; de exemplu, când Venus este în sextil cu luminariile, cu condiția ca ea să fie occidentală față de soare și orientală față de Lună, în conformitate cu aranjamentul original al caselor lor. Se spune că se află în „carul” și „tronul” lor și altele asemenea atunci când se întâmplă să aibă familiaritate în două sau mai multe dintre modurile menționate mai sus cu locurile în care se află; căci atunci puterea lor este cel mai mult crescută în eficiență de similaritatea și cooperarea proprietății înrudite a semnelor care le conțin. Se spune că „se bucură” atunci când, chiar dacă semnele conținătoare nu au familiaritate cu stelele în sine, totuși o au cu stelele din aceeași sectă; în acest caz simpatia apare mai puțin direct. Cu toate acestea, ele participă la similaritate în același mod; la fel cum, dimpotrivă, când se află în regiuni străine aparținând sectei opuse, o mare parte din puterea lor proprie este paralizată, deoarece temperamentul care apare din disimilaritatea semnelor produce o natură diferită și adulterată.”