Cântec de primăvară – Ștefan Octavian Iosif

Înfloresc grădinele,

Ceru-i ca oglindă;

Prin livezi albinile

Și-au pornit colinda

Cântă ciocârliile,

Imn de veselie;

Fluturii cu miile

Joacă pe câmpie.

Joacă fete și băieți

Hora-n bătătură

– Ah, de ce n-am zece vieți

Să te cant, Natură!

Sonet – Alexandru Vlahuță

A revenit frumoasă primăvară;

Copacii parcă-s ninși de-atâta floare;

Dorinți copilărești, renascatoare,

Fac inimile noastre să tresară …

Iubire e în razele de soare,

Și farmec în a codrului fanfara,

Și visuri dulci în liniștea de sară;

În cer și pe pământ e sărbătoare.

Ascult, privesc, respir cu lăcomie,

Căci toată frumusețea asta-mi pare

Că niciodată n-are să mai fie!

Și-s fericit c-am fost o clipă-n stare

Să simt, în marea lumii simfonie,

A gândurilor mele întrupare.

Primăvara – Ion Luca Caragiale

Când plouă lin în primăvară,

Toți zic: “Să dea Domnul, să dea!”

Și de te culci pe prisp-afară,

Mai vezi pe cer și câte-o stea …

E cald, și ploaia răcoroasă

Ozon în aerul curat

În urmă-i lasă; drăgăstoasă

Natură toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie

Că au scăpat de iarnă grea;

Se pup brabeti cu gălăgie,

Și iată și o rândunea…

Și-o barza … calcă cu măsură

Cu pasul grav, explorator,

Se plimbă chiar prin bătătură

Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează;

Pământul liber de zăpezi,

Spălat de ploi, se decorează

Cu mii de mii de muguri verzi …

În țarini grâul încolțește,

În dealuri via o dezgrop;

De ploaie tot se-nveseleste,

Pe orice frunză e un strop.

Și soarele o caldă rază

Trimite pe furiș prin nori;

Iar flori și păsări că să-l vaza

Se-naltă, zboară către zori.

Pentru tine, Primăvară - Otilia Cazimir

Şiruri negre de cocoare,

Ploi călduţe şi uşoare,

Fir de ghiocel plăpând,

Cântec îngânat de gând,

Sărbătoare…

Zumzet viu prin zarzări.

Oare

Cântă florile la soare?

Că pe crengi de floare pline

Nu ştii: flori sunt, ori albine?

Pentru cine?

Pentru tine, primăvară,

Care-aduci belşug în ţară,

Care vii,

Peste câmpii,

Cu bănuţi de păpădii

Şi cu cântec de copii!

Se topește bruma-n soare

Se topeşte bruma-n soare…

Prin grădini,

Pe lilieci,

Stau ciorchini

De muguri plini,

Crisalide verzi din care

Scoate-n vânt corniţe reci

Frunza verii viitoare…

Vestitorii Primăverii – George Coșbuc

Dintr-alte ţări, de soare pline,

Pe unde-aţi fost şi voi străine,

Veniţi, dragi păsări, înapoi

Veniţi cu bine!

De frunze şi de cântec goi,

Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

În zarea cea de veci albastră

Nu v-a prins dragostea sihastră

De ceea ce-aţi lăsat?

Nu v-a fost dor

De ţara voastră?

N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor

Spre miazănoapte nor de nor?

Voi aţi cântat cu glas fierbinte

Naturii calde imnuri sfinte,

Ori doine dragi, când v-aţi adus

De noi aminte!

Străinilor voi nu le-aţi spus

Că doine ca a noastre nu-s?

Şi-acum veniţi cu drag în ţară!

Voi revedeţi câmpia iară,

Şi cuiburile voastre-n crâng!

E vară, vară!

Aş vrea la suflet să vă strâng,

Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie

Şi nopţile cu poezie

Şi vânturi line, calde ploi

Şi veselie.

Voi toate le luaţi cu voi

Şi iar le-aduceţi înapoi!

Citește și: Cele mai frumoase poezii românești de dragoste